Lasă-ți boala în voia lui Dumnezeu – Sfântul Porfirie

Sfântul Porfirie considera că boala este o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar nu o nenorocire.

El însuși a fost foarte bolnăvicios de fel. Suferea de multe neputințe, dar pe toate le îndura cu smerenie și credință.

Avea dureri de cap insuportabile care îl făceau aproape să leșine. Din pricina suferinței nu putea primi permanent pe cei care veneau la el.

Însă iubea mult pe oameni și deseori se lăsa pe sine la o parte ca să îi ajute pe alții în suferință. Bolile și durerile le socotea prezența vie a lui Dumnezeu în viața noastră.

Prin suferință, omul ajunge să-și vadă neputința și se smerește. Atunci aleargă la ajutorul lui Dumnezeu, încredințându-se pe sine voii Sale.

Atunci când suntem sănătoși, ne bizuim pe propriile noastre puteri și rareori „apelăm” la Dumnezeu.

Însă boala devine o binecuvântare, deoarece ne ajută să învățăm smerenia și să ne punem nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Sfântul Porfirie rușina pe diavoli prin răbdarea cu care înfrunta bolile. Știa că durerile sunt ispite diavolești care au scopul de a-l încerca. De aceea, pe toate le suferea din iubire pentru Hristos, primindu-le pe toate cu suflet credincios.

„Eram foarte bolnav. Sufeream groaznic. Era așa de frumos…”

Încă din tinerețe simțea multă dragoste pentru Dumnezeu și de aceea i-a cerut să îi dea un cancer. Vroia să sufere pentru iubirea Lui.

„Cancerul e cea mai bună boală„, spunea Părintele, pentru că din pricina acestei boli începi să iei lucrurile în serios și să te schimbi lăuntric.

„Oamenii nu te mai pot ajuta cu nimic, ești absolut singur, numai tu, în fața lui Dumnezeu. Singura nădejde ce-ți mai rămâne este Dumnezeu. Te agăți de această nădejde și te mântuiești„.

Într-o iarnă s-a îmbolnăvit pe pneumonie. Nu avea nici medicamente, nici mâncare. Slăbise foarte mult și credea că o să moară.

După ce s-a făcut bine, iar s-a îmbolnăvit și apoi iarăși. De aceea s-au hotărât să îl trimită definitiv din Sfântul Munte.

Pe măsură ce sporea în virtuți, mai multe boli căpăta. Îl durea tot trupul. Avea atât de multe boli încât nici nu le mai știa numărul.

Când cineva se ruga ca el să se însănătoșească, le spunea să se roage să devină mai bun, nu să se facă bine.

Când un doctor dermatolog i-a dat Părintelui Porfirie o alifie pentru suferința pe care o avea la mână, nu a luat-o, zicând:

„Boala asta de la mână mi-a dat-o Dumnezeu, iar tu vii acum să mi-o iei?„

Acea mână el însuși a vindecat-o, făcând semnul crucii peste ea. Pe mulți din cei bolnavi care veneau la el îi însemnându-i pe locul bolnav cu semnul Sfintei Cruci.

Prin rugăciunea și binecuvântarea lui dispăreau ca prin minune cancere, tumori și tot felul de boli incurabile. Vindecarea o punea pe seama credinței oamenilor.

„Harul lui Dumnezeu lucrează prin credința oamenilor. Să crezi că se mai petrec și astăzi minuni, căci Hristos este și va rămâne Același și azi și în vecii vecilor”.

Părintele Porfirie spunea că pe cel care se lasă pe sine în voia Domnului, pronia cerească vine și îl tămăduiește.

„Lăsați boala în voia lui Dumnezeu”.

Atunci când credința este puternică în suflet, Dumnezeu este „obligat” să lucreze asupra bolnavului. Acesta trebuie să ceară un singur lucru de la Dumnezeu, anume iertarea păcatelor.

„Știi ce să faci când ești bolnav? Să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Iar Domnul, pentru că L-ai rugat cu durere și cu smerenie, îți va ierta păcatele și îți va tămădui și trupul”.

Principalul în boală este să ne vindecăm sufletește. De aceea Părintele Porfire spunea că, atunci când te rogi pentru iertarea păcatelor, să nu te rogi și pentru însănătoșire.

„Când te rogi, dă uitării boala trupească și primește-o ca pe un canon de ispășire a păcatelor tale”.

De multe ori, bolile trupești sunt consecințe ale bolilor sufletești. Acestea din urmă trebuie rezolvate întâi.  

„Rugăciunea pentru iertarea păcatelor, făcută cu smerenie, va aduce sufletului tămăduire și în timp, atunci când va crede Domnul de cuviință, va vindeca și trupul”.

Dumnezeu înlătură mai întâi pricina bolii, care este boala sufletului, adică păcatul.

Nu trebuie să amesteci în rugăciune și gândul de vindecare trupească, deoarece aceasta nu va rodi, spunea Părintele Porfirie.

Dumnezeu primește doar rugăciunea smerită, fără gânduri ascunse.

„Acea rugăciune în care bolnavul folosește iertarea păcatelor drept pretext al bucuriei de a se vindeca trupește e o rugăciune ineficientă și aceasta din cauză că bolnavul nu s-a rugat dezinteresat”.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face când ești suferind și neputincios este să te încrezi în Dumnezeu și în pronia Lui.

„Să nu te neliniștești deloc. Lasă totul în voia lui Dumnezeu”.

Citește și: Boala este scară către cer – Sfântul Ioan de Kronștadt

Sursă articol: Cuvânt Ortodox, Lasă-ți boala în voia lui Dumnezeu – Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: https://www.youtube.com/watch?v=P5wpsmxRN2s&ab_channel=CuvantOrtodox