Oamenii fără credință în Dumnezeu se împovărează de griji, se consumă repede, își pierd nervii, își tocesc inima și își istovesc mintea – Sfântul Nicolae Velimirovici

Credința în Dumnezeu este o parte integrantă a sănătății noastre spirituale, morale și fizice. Întrucât este o trăsătură înnăscută, adânc înrădăcinată în cugetul și în sufletul nostru, ignorarea ei ne poate face viața amară și grea.

De altfel, toate necazurile pot fi preîntâmpinate sau depășite mai ușor cu ajutorul credinței. Fără credință nu suntem capabili să ne raportăm cu pace la problemele din viața noastră. Fără credință nu există nădejde, și fără nădejde nu există ajutor de sus. 

Oamenii de azi sunt atât de copleșiți de grijile cotidiene încât mulți se sting înainte de vreme. Sfântul Nicolae Velimirovici spunea foarte frumos că oamenii credincioși au griji mai puține, în timp ce oamenii necredincioși au griji mai multe.

„Priviți la oameni, și de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credință au griji mici, însă cei fără credință au griji mari”.

O viață în care activitățile zilnice sunt împletite cu rugăciune și deasa chemare a lui Dumnezeu este o viață frumoasă, liniștită și ușoară.

„Oamenii care simt prezența lui Dumnezeu în viața lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu și trec toate greutățile și grijile lor Celui Atotputernic”.

„Aruncă spre Domnul grija ta, și El te va hrăni”, spune în Cartea Psalmilor (Ps. 54, 25). Pentru ce dar noi ne chinuim zadarnic?

Pentru că nu apelăm la ajutorul lui Dumnezeu, nu Îl lăsăm pe Cel Atotputernic să lucreze în viața noastră, să ne ușureze poverile, să ne elibereze de molozul grijilor inutile, să ne dea pacea Sa în vremea ispitelor și încercărilor.

Mântuitorul a vrut să ne slobozească de grijile de prisos, spune Sfântul Nicoale Velimirovici.

„De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?” (Matei 6, 25)

Și ne arată mai departe concret purtarea Lui de grijă față de toate făpturile Sale, dar mai ales față de om – zidirea cea mai de preț a mâinilor Sale.

„Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 26)

Oricât de mult s-ar zbate omul, tot nu va putea face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu.

Cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?” (Matei 6, 26)

De aceea, toți cei care viețuiesc fără credință în Dumnezeu cad pradă unui stres devastator. Toți cei care cred că doar prin forțele lor dobândesc ceva în viață cad ușor în întristări, deznădejde și depresie în vremea nereușitelor.

Viața noastră ar fi mult mai simplă și mai ușoară dacă ne-am preda în grija lui Dumnezeu și ne-am strădui să împlinim poruncile Lui și nu pe cele ale lumii.

„Știe doar Tatăl vostru Cel ceresc știe că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 32).

Cei mai mulți dintre noi trăim fără să luăm în seamă sfaturile lui Dumnezeu, care ne-au fost date pentru binele nostru sufletesc și trupesc, și ne chinuim inutil.

Nu ascultăm glasul Domnului Care zice să nu ne îngrijim de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale (Matei 6, 34).

„Priviți, frații mei și vedeți: singurii oameni care se bucură cu adevărat de viață sunt cei ce au primit această poruncă a lui Hristos și trăiesc potrivit ei”.

Dimpotrivă, cei care „se căznesc să-și împlinească toate planurile și dorințele fără ajutorul lui Dumnezeu sunt roși de griji”.

„Zidesc, dar o mână nevăzută năruie. Adună, dar un vânt nevăzut risipește. Din această pricină se consumă cei fără credință; îmbătrânesc înainte de vreme, slăbesc, obosesc, își pierd nervii, își tocesc inima, își istovesc mintea, își slăbesc voia”.

Iar dacă-i vom întreba pe aceștia care este pricina stării lor deplorabile, vor spune că grijile i-au distrus.

„Și cum altfel, când sărmanul om s-a împovărat pe sine cu grijile lui Dumnezeu? Grijile lui Dumnezeu nu pot fi luate fără puterea lui Dumnezeu, nici lucrările lui Dumnezeu nu pot fi făcute fără înțelepciunea lui Dumnezeu. Grijile uriașului nu sunt pentru pitic, nici cele ale lui Dumnezeu pentru om”.

________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Nicolae Velimirovici – Prin fereastra temniței, pp. 206-207

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.