Nu este important să fim iubiți, ci să iubim. Noi însă ne irosim viețile în căutarea cuiva care ar putea să ne iubească așa cum vrem – Părintele Ioachim Parr

Cel mai mare fizician al lumii, Albert Einstein, a recunoscut că cea mai mare forță a Universului este dragostea. Acest sentiment, care nu poate fi „demonstrat științific”, dar care ne umple de sens și ne dă viață, are putere să schimbe fața întregii omenirii.

„Iubiți-vă unii pe alții!” Nu sunt cuvintele unui om oarecare, ci ale Mântuitorului, ale Celui Care din iubire a murit pentru noi.

Iubirea este motivul pentru care am fost creați, și motivul pentru care Dumnezeu Însuși S-a întrupat, a venit pe pământ și a viețuit printre oameni – ca să ne învețe dragostea și iertarea. Să scoată din inimile noastre duhul răzbunării, al urii, al răutății, al vicleniei, al judecării, al clevetirii, al osândirii, al asupririi aproapelui.

Oamenii se sting astăzi din lipsa iubirii. Suferim pentru că nu ne iubim aproapele. Nu numai că nu-l iubim, dar nici măcar nu-l tolerăm, nu-l suferim, nu-l iertăm. Toate acestea pentru că nu putem renunța la orgoliile și egoismul nostru infantil. Nu ne luptăm să scăpăm de iubirea de sine care ne înrobește sufletul și ne separă de ceilalți.

„Lumea piere”, spune Părintele Ioachim Parr. „Piere în căutarea iubirii. Tineretul este bolnav de pustietatea acestei lumi. Drogurile, alcoolul, legăturile intime dezordonate, războaiele, consumerismul, toate acestea ne fac simțitori, dar nu ne dau iubire.

Ce să facem? Trebuie să învățăm să iubim. Suntem datori să iubim oamenii, pentru Dumnezeu, pentru noi”.

Vrăjmașii iubirii de Dumnezeu și de oameni sunt egoismul, zgârcenia, mândria. Toate aceste păcate ne fac „nesimțitori față de Dumnezeu”.

Trebuie să ne mutăm atenția de pe propriul „eu” pe cei de lângă noi. Toți căutăm să fim iubiți de ceilalți, să primim iubire, dar nu știm că noi suntem deja iubiți de singura Persoană Care ne poate iubi și tolera așa cum nu o poate face nimeni.

El ne-a creat din iubire și această iubire este în noi. Trebuie doar să ne deschidem inimile pentru a o „activa” și a o răspândi în jur. Iată ce frumos explică Părintele Ioachim:

„Nu mai avem nevoie de iubire de la nimeni! Noi am primit deja toată iubirea posibilă! Este vorba despre iubirea lui Dumnezeu. Domnul ne-a creat din iubirea Sa. Avem deja tot ce ne trebuie. Acum noi, plini de iubire până la refuz, trebuie să o oferim altora. Acesta este cel mai important lucru.

Nu să fim iubiți, ci să iubim. Noi însă, în loc să facem așa, ne irosim viețile în căutarea cuiva care ar putea să ne iubească așa cum vrem. Dar suntem deja iubiți! Însă nu o știm”.

Dragostea nu începe de la primire, spune Părintele Ioachim, ci de la dăruire. Pentru ca inima noastră să se umple de iubire și să simtă iubire, trebuie să dăruim celorlalți iubire.

Să ne purtăm cu blândețe, să fim îngăduitori și toleranți, să arătăm răbdare și bunăvoință necondiționată, să ne oferim ajutorul, să ne comportăm frumos, cu eleganță și respect.

Beneficiarii iubirii noastre vor răspunde la gesturile noastre cu aceeași iubire, și așa acest sentiment va crea o punte indestructibilă între oameni.

Această iubire nu are nimic de-a face cu dragostea pătimașă care se „practică” astăzi în multe relații. Dragostea adevărată este cea care „nu caută ale sale”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Adică dragostea nu este egoistă, nu are „interese”, nu așteaptă nimic în schimb, nici măcar recunoștință.

Cel care iubește așa este pururea fericit și plin de pace dumnezeiască.

„Măsura în care Îl iubim pe El și pe aproapele este și măsura păcii pe care o avem în interiorul nostru”.

______________________________________________________________________________________________________

Sursă: Schiarhimandritul Ioachim Parr, Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos, Vol. II, Editura Egumenița