10 minute din 24 de ore pentru Dumnezeu – Părintele Ioachim Parr

Viața noastră a devenit din ce în ce mai aglomerată. Mintea și inima noastră s-au umplut de griji deșarte, de tot felul de dorințe și planuri care ne îndepărtează tot mai mult de acea stare de pace pe care ne-o dă apropierea de Dumnezeu.

Părintele Ioachim Parr spune că oamenii de azi sunt plini de ei înșiși. Iar când egoismul umple inima, nu mai există loc pentru Dumnezeu. Ne aducem aminte de El numai la vreme de boală, primejdie sau mare strâmtorare.

„Dacă în viața voastră totul este bine, atunci pe parcursul a douăzeci și patru de ore vă veți gândi la Dumnezeu cel mult zece minute, iar în restul timpului vă veți gândi doar la voi înșivă. Vrem ca Dumnezeu să fie cu noi, dar numărăm minutele petrecute cu El”.

Nu ne-am întrebat niciodată ce s-ar întâmpla dacă și Dumnezeu s-ar gândi la noi doar câteva minute pe zi.

„Dacă în aceste douăzeci și patru de ore Dumnezeu și-ar aminti de noi doar zece minute, noi nu am mai fi existat”.

La fel s-ar petrece lucrurile și în alte relații sociale sau familiale:

„Dacă am crea o familie și am lucra pentru a o întreține doar zece minute, la sigur am muri de foame. Dacă ne-am înscrie la facultate și am învăța zece minute pe zi, la sigur nu am reuși s-o absolvim vreodată”.

Iată cât de important este să acordăm mai mult timp lucrurilor cu adevărat esențiale în viața noastră. Iar aducerea aminte de Dumnezeu este nu doar esențială, ci vitală.

„Dacă ne dorim raiul, ne dorim să fim cu Dumnezeu, dar îi acordăm doar zece minute, iar restul timpului îl dedicăm grijilor cotidiene, noi nicicând nu-L vom găsi pe Dumnezeu”.

Sfântul Marcu Ascetul zice că Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale. Iar cei care vor să-L găsească, Îl vor afla împlinind poruncile Lui, spune Părintele Arsenie Papacioc.

„Lui Dumnezeu îi trebuie numai inima, și Îi este de ajuns, dacă ea va sta deschisă cu evlavie în fața Lui. Rugăciunea neîncetată tocmai în aceasta constă, să ne aflăm întotdeauna cu evlavie în fața lui Dumnezeu”.

Aceasta este cea mai caldă și primită rugăciune: deschiderea inimii și mărturisirea noastră sinceră înaintea lui Dumnezeu.

„Voi spuneți: „Doamne, Doamne!”, dar nu e suficient ca să intrați în împărăția lui Dumnezeu”, spune Părintele Ioachim Parr, amintind cuvintele Domnului.

Este nevoie să Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, și ne arătăm iubirea împlinind cu toată inima poruncile Lui. Iar cea mai mare poruncă este să-L iubim pe El din toată inima, din cugetul și din toată puterea.

„Să-L iubești cu tot cugetul, în loc să te ocupi permanent de propriul „eu”. Cât e ziua de lungă, în capul nostru rotește mereu gândul la ceea ce iubim, ce nu iubim, ce simțim, ce și despre cine gândim.

El ne spune: „Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta”. Dar noi avem atașamente. Ne iubim pisicile, plantele, pantofii noștri preferați, toate aceste nimicuri. Pe unii oameni îi iubim, pe alții nu-i iubim. Suntem copleșiți de noi înșine, astfel încât inima noastră nu-I aparține. Dar Domnul știe unde ne este inima”.