Nu trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea ce vrem, ci ceea ce ne trebuie
Mulți dintre noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, pentru că nu am înțeles ce înseamnă adevărata rugăciune.
Când ne adresăm lui Dumnezeu, facem o mulțime de cereri și ne exprimăm continuu dorința de a avea ceva, de a dobândi ceva, de a reuși, de a ajunge undeva și așa mai departe.
Or, rugăciunea adevărată nu înseamnă cerere, ci mulțumire. Ce-I putem cere noi lui Dumnezeu dacă El se îngrijește în cele mai mici amănunte de viața noastră? Cum putem ști ce ne este de folos, dacă El este singurul care vede de mai dinainte calea vieții noastre și ceea ce vom face?
Iată de ce nu se cuvine să facem rugăciuni îndelungi și dese de cereri, voind numaidecât să se împlinească dorințele noastre așa cum le-am gândit noi.
Dacă nu putem ajunge la rugăciunea de mulțumire, să ne rugăm măcar să se facă voia lui Dumnezeu în viața noastră. Rugăciunea înseamnă vorbirea cu Dumnezeu, și nu un monolog.
Când ne angajăm într-o conversație cu cineva, nu vorbim doar noi, ci îl ascultăm și pe celălalt și luăm aminte la cuvintele Lui. La fel trebuie să se întâmple și în conversațiile noastre cu Dumnezeu. După ce vorbim noi, să Îl lăsăm și pe Dumnezeu să vorbească, să ne încredințeze lăuntric care este voia Lui.
Părintele Ioachim Parr spunea că noi nu putem ști ceea ce ne este de folos, noi știm doar că vrem anumite lucruri.
„Eu mă rog ca Dumnezeu să nu vă dăruiască niciodată ceea ce Îi cereți, ci să vă dăruiască ceea ce vă trebuie, pentru că voi, ca și mine, sunteți nechibzuite, și noi nu știm ceea ce ne trebuie, ci știm numai ce vrem”.
Suntem atât de concentrați pe nevoile noastre, încât nu ne putem deschide inima să auzim glasul lui Dumnezeu, să înțelegem care este voia Lui și care sunt poruncile Lui pe care trebuie să le împlinim.
Mântuitorul ne spune să căutăm mai întâi de toate Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (adică poruncile Lui), și toate celelalte (de trebuință vieții) se vor adăuga nouă (din mila lui Dumnezeu).
„Dumnezeu este aici, printre noi, dar noi nu Îl vedem, pentru că suntem enorm de preocupați cu noi înșine. Fără Dumnezeu și Euharistie ochii voștri nu se vor deschide și niciodată nu veți vedea cine sunteți”.
Sursă: Altarul Credinței, Schiarhimandritul Ioachim Parr, Convorbiri pe pământ rusesc, trad. Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2015: http://altarulcredintei.md/cand-cadeti/