Mama Uța, stăpână peste somnul uriașilor de piatră

În imediata apropiere a Mănăstirii’’ Corbii de Piatră’’, situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi, județul Argeș, cu inedita biserică rupestră ce datează din secolul al 14-lea, se găsește gospodăria Mamei Uța, o casă de pe muchia istoriei, aflată în capătul satului.

 Cei care coboară aici, printre megaliții ciudați, urmând firul de apă prin căușul de piatră, vor descoperi o casă albastră, ce pare că plutește în sunetul firavei cascade. Situată sub o scobitură imensă de piatră, gospodăria abisală a Mamei Uța își face apariția discret.

 ‘’La Jgheaburi’’, locul în care Mama Uța își duce existența, este deja devenit celebru, aici turiștii sosiți pentru vizitele la biserică trecând musai pe la bătrânica prietenoasă și dornică de oaspeți.

 Pe numele său Maria Vlădescu, după răposatul ei soț, și Jghebeanu, după numele de fată, aceasta s-a născut chiar în casa albastră din prezent.

Decor desprins din vremea dacilor

Pătrunzând parcă într-un decor din vremea dacilor, curtea Mamei Uța, cu nelipsitele flori în curcubee, este nelipsită de prezența turiștilor.

 Alături de Mama Uța, îmbrăcată în albastru și cu un toiag la îndemână, cei sosiți aici sunt răpiți pentru un moment de peisajul de poveste, cu pereți colosali de gresie, ce îi îngrădesc gospodăria, și care, de fapt, fac parte din același ansamblu rupestru cu mănăstirea.

 Curtea Mamei Uța este presărată cu pietre uriașe, cu alcătuiri ciudate, urmată fiind de șanțuri și orificii artificiale care, cândva, au servit drept adăpost.

 Și de parcă peisajul răpitor de frumos nu ar fi fost suficient încât să clătească privirile celor sosiți, în partea din spate a curții, minunăția de șiroi de apă prăvălit pe jgheabul de piatră, de la o înălțime de opt metri, taie răsuflarea privitorilor.

 Odată ajunși sub boltele cascadei, turiștii realizează că de fapt șiroiul reprezintă o cascadă de lumină, secată, pe o piatră uscată, unde cândva apele de pe dealuri se prăbușeau la poalele stâncii.

Uriașul din curtea Mamei Uța

În jurul casei albastre a mamei Uța, neschimbată de un secol și jumătate, bolovanii uriași cu forme stranii par mai degrabă ouă de dinozaur sau fragmente din statui ciclopice.

 Aici, legendele amintesc de populația ce își ducea existența înainte de Potop, celebrii uriași.

Povestea pare cu adevărat credibilă, dat fiind faptul că odată ridicată privirea în peretele de gresie, un picior imens și pietrificat își face apariția, distingându-se, fără nici o îndoială, coapsa și genunchiul uriașului captive în stâna de piatră.

 Povestind cu o lejeritate naturală, Mama Uța aduce aminte și de pietrele din curte, despre care legenda spune că ar reprezenta chiar capul și trunchiul uriașului.

 Stăpână pe un tărâm de vis

Peisajul unic de aici a fost ales chiar și ca platou de filmare, în curtea Mamei Uța filmându-se câteva cadre din ”Răpirea fecioarelor” (1968).

În ciuda faptului că acesteia i-au fost oferite miliarde de lei vechi pentru vinderea casei și terenului, Mama Uța este în continuare hotărâtă să nu renunțe la căsuța albastră, veche de 150 de ani, construită de tatăl său, și în care a crescut.

 Stăpână pe un tărâm de vis, bătrâna își îngrijește în continuare bucățica de pământ, despre care spune ea, va rămâne moștenire copiilor, nepoților și strănepoților săi.