Florile de tei – sedative, antitusive, tranchilizante cardiace, tonice digestive

Teiul era plantat în grădinile medicinale din Egiptul antic. Cine a strâns flori de tei și-a asigurat o parte din medicația pentru iarnă.

Relaxantele nervoase, precum sunt teiul – sunt deosebit de importante în zilele noastre, când tot mai multe persoane se plâng din cauza stresului și a tensiunii.

Florile de tei - sedative, antitusive, tranchilizante, tonice digestive

Florile de tei – sedative, antitusive, tranchilizante, tonice digestive

Compoziție chimică

Plantele medicinale abundă în componente cu proprietăți farmacologice. Teiul este bogat în antioxidanți.

Conține flavonoide (hesperidină, quercetină, kaempferol), compuși fenolici (acid clorogenic, acid cafeic, acid cumaric), ulei volatil bogat în eugenol, farnesol, citral, citrolnelol, citronelal, limonen și pinen, mucilagii și taninuri.

Această compoziție chimică este desertul de impresionantă pentru o plantă care crește la discreție în natură și ne este atât de accesibilă!

Utilizări tradiționale

Teiul (Tilia) este inclus de specialiștii în plante în categoria „relaxantelor nervoase”, alături de lavandă, mușețel, roiniță sau passiflora.

Efectele sale benefice asupra sistemului nervos sunt cunoscute încă încă din secolul al 17-lea. Botanistul englez Nicholas Culpeper le prescria în vertij, epilepsie și palpitații la inimă.

Ce proprietăți are teiul

Uleiul volatil din tei are acțiune neurosedativă și antispastică. Teiul este sedativ, răcoritor, anxiolitic, hipotensiv, antispasmodic, antiinflamator, diaforetic, vasodilatator periferic, anti-coagulant, digestiv, diuretic, expectorant, astringent, emolient și imunomodulator.

În ce afecțiuni este util ceaiul de tei

Ceaiul de tei produce o calmare generală a corpului. De aceea este recomandat în diferite afecțiuni organice care au un substrat nervos:

  • dureri de cap, migrene
  • stres
  • indigestie
  • dispepsie nervoasă
  • anxietate
  • insomnie
  • hipertensiune arterială asociată cu tensiunea nervoasă
  • palpitații
  • stări isterice
  • crampe, spasme musculare
  • dureri de ficat
  • răceală, febră
  • inflamația căilor respiratorii
  • tuse, bronșită

Ceaiul de tei poate fi folosit și pentru liniștirea copiilor agitați sau nervoși, sub formă de băi corporale.

Acesta produce un efect tranchilizant, ușor hipnotic în doze mari. Botanista Maud Grieve spunea că ceaiul de tei poate deveni narcotic dacă este preparat din flori vechi.

Florile de tei sunt incluse în diferite formule de ceai pentru răceală, tuse, anxietate, insomnie, afecțiuni urologice.

Germanii folosesc această plantă la prepararea de ceaiuri diaforetice pentru copii. Teiul facilitează tratarea răcelilor prin creșterea transpirației și eliminarea toxinelor.

În plus, favorizează eliminarea secrețiilor bronșice și liniștește organismul.

Cum se prepară ceaiul de tei

Se folosește 1 linguriță de flori la 200 ml de apă clocotită. Se poate îndulci cu miere. Doza recomandată este de 2-3 ceaiuro pe zi.

Pentru gargară se prepară un ceai mai concentrat, din 4 linguri de flori la 300 ml de apă clocotită. Se adaugă și ½ linguriță de bicarbonat de sodiu. Cu ceaiul cald se face gargară în amigdalită, tuse, inflamația căilor respiratorii.

Pentru băi, se folosesc 300 g de flori uscate la 3 litri de apă clocotită. Ceaiul strecurat se toarnă în apa din cadă. Baia durează 15-20 de minute.

Articole similare

Pe site-ul nostru puteți găsi și alte articole despre tei și beneficiile sale:

Teiul înlătură fierbințeala, calmează nervii, dă claritate mentală, sprijină inima
Teiul liniștește nervii, scade presiunea sângelui, detensionează corpul și îngrijește inima
Ceaiul de tei ajută în afecțiunile gâtului, anxietate și atac de panică

Surse articol:

1. Lori Glenn, Linden trees – therapeutic use, Herbalgram: https://www.herbalgram.org/resources/herbclip/herbclip-news/2022/linden-trees-therapeutic-use/
2. The Naturopathic Herbalist, Tilia europea: https://thenaturopathicherbalist.com/herbs/t-u/tilia-europea/
3. Dumitru Răducanu, Ștefan Mocanu, Teiul, Plantele Medicinale, Tezaur Natural în Terapeutică, Editura Militară, București, 1986, pp. 164-165

Citeşte mai multe despre:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.