Cascadele Beuşniţei, monument natural legendar

Succesiunea de cascade de pe Râul Beiu, dintre care cea mai înaltă având 5 metri înălțime, în amonte de Lacul Beiului, au sculptat, în timp, o priveliște spectaculoasă, formând astfel, Cascadele Beuşniţei.

Cascadele Beusnitei

Prezentare Cascadele Beuşniţei

Acțiunea apei în substratul calcaros, săpat de milenii, a făcut posibilă formarea numeroaselor straturi de-a lungul râului, luând naștere tuful calcaros, o rocă moale și permeabilă, ce a permis formarea unor adevărate sculpturi în calcar, dezvăluite privirii sub formă de ochiuri de apă, mini-baraje și cascade.

Situate în cadrul rezervației naturale Parcul Național Cheile Nerei-Beuşniţa, al județului Caraș Severin, în Munții Aninei, pe Valea Beuşniţei, Cascadele Beuşniţei se află într-o zonă de strictă protecție, reprezentând un monument unic al naturii, indeosebi un important obiectiv turistic, de valoare geologică și peisagistică.

Prin acțiunea apei în solul calcaros au luat ființă cascade în porțiunea inferioară, precum și cascadele din porțiunea superioară. Cascadele din porțiunea inferioară, prezentate sub forma unui șir continuu de căderi zgomotoase de apă, sunt cele cuprinse între confluența Beuşniţei cu Beiul și Poiana Beuşniţei. În schimb, cascadele verticale din porțiunea superioară au o cădere în dorne adânci, tivite cu baraje de travertin.

Cascadele Beusnitei

Prima din grupul căderilor de apă este Cascada Beuşniţei, găsită la marginea Poienii Beuşniţa, având o înălțime ce măsoară între 12-15 metri. În partea stânga a acesteia o altă cascadă stă să fie admirată, cu înălțimi mai mici ca prima, împărțită în două șuvoaie, însă la fel de frumoasă. Parcurgerea unui lung drum prin pădure dezvăluie, într-un final, și cea de-a treia cascadă, mult mai sălbatică ca restul, aici, apa alunecând printre mușchi, în numeroase perdele zgomotoase.

Legenda Cascadelor Beuşniţei

Frumusețea neasemuită a cascadelor nu a întârziat să dea naștere și unei legende impresionante, legată de dragostea pură dintre beiul turc și ciobănița bănățeancă, interzisă însă de tatăl acestuia. Sărind în apărarea fetei, înjunghiată deja de călăul trimis de tatăl beiului turc, în luptă beiul pierde un ochi, după care își înfinge hangerul în inimă. Se spune că lacrimile lui au format izvorul ce astăzi alimentează lacul.

Cascada Beusnita si Lacul Ochiul Beiului

Din marginea lacului, din deal, vin apele spumoase ale Cascadelor Beuşniţei, ale căror legendă spune că ar reprezenta voalul de mireasă al ciobăniței, plecată să se întâlnească în nemurire cu lacrimile beiului. Astfel, cele două cursuri de apă se întâlnesc doar la câțiva metri de malul lacului, împreunându-se și pornind la vale, parcă, într-un ritm voios.

Traseul până la Cascadele Beuşniţei

Accesul la Cascadele Beuşniţei este unul ușor de urmat, fără a întâmpina mari dificultăți. Se pornește prin parcurgerea a 15 kilometri din satul Sasca Română, până la Podul Beiului din Cheile Nerei, de drumuri asfaltate, simplu de parcurs.

Drumul catre Cascada Beusnita

Se trece prin satele Slatina-Nera și Potoc, urmând să se continue pe drumul forestier ce trece pe lângă Râul Bei. După 9 kilometri parcurși, se ajunge la Cascada Văioaga, trecându-se pe lângă cantonul silvic Valea Beiului, urmând traseul către Cascadele Beuşniţei, drumul fiind marcat cu un triunghi albastru.

Căi de acces

Din localitatea Şopotul Nou, pe șoseaua ce face legătura dintre Anina și șoseaua Timișoara-Orșova.