„De poți CREDE, toate sunt cu putință celui care crede” (Marcu 9, 23)
Evanghelia este plină de pasaje în care Mântuitorul săvârșește vindecări minunate, și chiar învieri din morți, pentru a ne arăta că toate acestea sunt cu putință celor care cred în El.
Vindecarea fiului lunatic este unul din aceste pasaje în care vedem cât de slabă este uneori credința noastră. Cu toții ne putem regăsi în răspunsul tatălui copilului bolnav: „Doamne, ajută necredinței mele!”
Vindecarea Lunatecului
Acest om se afla într-o disperare mare. Copilul lui era stăpânit de un duh mut, care îl arunca la pământ și îl făcea să spumege și să scrâșnească din dinți, înțepenindu-l. Îl adusese la ucenicii Mântuitorului ca să-l vindece, însă ei n-au putut. Atunci bărbatul văzându-L pe Domnul, I-a spus toate câte pătimea cu fiul lui, adăugând la final aceste cuvinte neputincioase:
„De poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi”.
Vădindu-i puțina lui credință, Mântuitorul îi răspunde:
„De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede”, arătând prin aceasta că El, ca Dumnezeu, are putere să facă orice, însă lipsa lui de convingere pune stavilă acestei vindecări. Puterea este la Dumnezeu, însă ea nu poate fi accesată fără rugăciunea noastă fierbinte și inima noastră plină de credință.
Recunoscându-și greșeala, omul strigă îndată cu lacrimi:
„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.”
“Iar Iisus, văzând că mulțimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el și să nu mai intri în el!” (Marcu 9, 22-25)
După fiecare tămăduire, Hristos Domnul le spune celor vindecați: credința ta te-a mântuit. Vedem așadar că pentru a ne slobozi de necazurile și de suferințele noastre, Dumnezeu are nevoie de credința noastră, care trebuie să fie adâncă, sinceră și neclintită.
De multe ori Hristos li se adresează ucenicilor cu acest cuvânt dojenitor: „Puțin credincioșilor!” Pentru ce v-ați îndoit? Pentru ce vă temeți? Cu toții ar trebui să ne simțim mustrați de acest cuvânt, deoarece nu avem credință nici cât un grăunte de muștar. Căci de am avea atât de puțin credință cât un bob, am putea muta munții din loc, spune Mântuitorul.
Atunci când ne rugăm și-I cerem ceva lui Dumnezeu, nu trebuie să existe nici o urmă de îndoială în sufletul sau în mintea noastră. Trebuie să fim pe deplin încredințați că Dumnezeu aude cererea noastră și dacă ne este de folos, o va împlini neîntârziat.
amin-multumim-