Între mărturiile celor care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca am auzit un cuvânt care mi-a plăcut foarte mult: „Vino și vezi!”

Se vorbește mult și multe despre acest om. Unii îi știu ca duhovnicul de la Sâmbăta. Alții îi zic Sfântul Ardealului sau Arhanghelul de la Prislop. Dar ca să-l cunoști cu adevărat, trebuie să-i citești cărțile și apoi să urmezi acel glas de taină: „Vino și vezi”.

Am avut și eu acest îndemn lăuntric și am fost și eu la Prislop. Am văzut, am crezut și pot da mărturie despre sfințenia acestui mare om – în viață și după moarte. Mormântul este viu.

Citisem undeva că Părintele le zicea oamenilor: Să nu vii singur. Dacă mergi acolo, e bine să mai iei cu tine și pe alții, ca să se folosească și ei.

Cuprins

Toggle

Semnul dat de Părintele

Am plecat la acest drum cu cea mai apropiată prietenă. Înainte să plecăm, îl rugam în sinea mea pe Părintele Arsenie să îi dea și ei un semn, ca s-o îmbie mai mult în această călătorie. Când am ajuns la gară, mi-a relatat o întâmplare inedită.

După ce a cumpărat biletele (era fără mine), un domn s-a dus la ea, din senin și i-a întins o carte. A zis că este preot ortodox și face misiune. Ce credeți? Cartea era despre Părintele Arsenie Boca și avea chipul lui pe copertă. Acesta a fost semnul.

  Cumpără cartea  

Cineva din vremea Părintelui, care se ducea la Drăgănescu, se plângea, în sinea lui, că drumul până acolo e lung și scump. Dar Părintele Arsenie i-a răspuns imediat: sfatul și binecuvântarea pe care le primești sunt mai de preț decât banii.

Latura comercială 

Cei care grăiesc împotriva Părintelui aduc justificări din domeniul comerțului sau chiar a miturilor și fantasmelor. Spun sincer că nu am văzut nimic din toate acestea.

Acele tărăbi care vând diferite produse sunt mult în afara mănăstirii și dacă te oprești în fața mănăstirii, nici nu le vezi. Așa am pățit eu. Le-am văzut doar la plecare și nu mi s-a părut nimic exagerat. Bișnița și afacerile construite pe seama Părintelui nu mai sunt atât de evidente și nu distrag deloc pe cei care merg acolo să se folosească duhovnicește.

Părintele Arsenie nu a vrut și nici nu ar vrea tot acest negoț în jurul lui. Cele câteva magazine și chioșcuri din incita mănăstirii în care se comercializează produse bisericești, cărți, lumânări etc. nu sunt ale mănăstirii și maicile nu câștigă nimic de pe urma lor, ci Episcopia Hunedoarei și Devei.

O liniște personificată

De când am intrat pe poartă am luat contact cu ceva opus celor pretinse de unii. Am dat de o liniște îmbietoare de suflet, despre care mai citisem că domnește acolo. Acea liniște mie mi s-a părut „personificată”; plină de duh și de o înțelegere mai presus de cuvinte.

Sub acea liniște se află, tăinuite parcă, cuvintele acestui Părinte pe care mulți îl caută. Le vorbește fiecăruia după sufletul lui, pe limba lui, după putința fiecăruia de a pricepe cele.

Minuni tainice

Am auzit că se fac multe minuni la mormântul Părintelui. Cred că e așa. Dar minunile care se petrec acolo nu sunt de domeniul fantasticului, inventate sau hiperbolizate. Ele se petrec pe planul cel mai personal și profund.

Este ceva care te mișcă lăuntric, te face să îți vezi sufletul și fără să știi de ce, te podidește plânsul. Un plâns curățitor, eliberator, dătător de pace și de bucurie. Acestea sunt semnele prezenței Duhului Sfânt, în acel loc și apoi în lucrarea ce se petrece cu tine personal.

 Cumara cartea 

Unora le-a fost dat să vadă semne reale. Iar vindecările care s-au făcut prin mijlocirea Părintelui și stau probă la dosarul de canonizare sunt însoțite de „dovezi” medicale, științifice, de care mulți au nevoie pentru a crede.

Nu toți văd minuni, însă toți au, probabil, această experiență unică a întâlnirii în duh cu Părintele Arsenie. Însuși numele lui e foc ce mistuie lăuntrul oamenilor – „pârjol de dragoste”, cum însuși spunea despre iubirea Mântuitorului.

Schimbarea lăuntrică

Această întâlnire este deosebită deoarece te marchează definitiv. Este atât de puternică, încât îți schimbă percepția sau chiar direcția de viață.

Întreaga atmosferă dă mărturie despre sfințenia acelui loc, iar oamenii care sunt atrași spre mormântul Părintelui sunt cât se poate de cuminți și sinceri în căutările lor.

Mormântul este viu

Nu există clipă din zi în care mormântul să rămâie singur. De dincolo am să vă ajut mai mult – le spunea oamenilor. Impresia mea profundă însă, a fost că Părintele Arsenie este viu, asemenea naturii  înconjurătoare. Astfel încât, chiar și cei care nu l-au cunoscut în viață, au prilejul să se întâlnească realmente cu el.

 Cumpara cartea 

Părintele îți transmite ceea ce ai nevoie și este cu neputință să nu te împărtășești de darurile lui. Nu pleci cu „mâna goală” de acolo, ci încărcat de mângâiere și putere.

Foișorul care a fost construit deasupra mormântului Părintelui este ca o casă de oaspeți, adică o casă a tămăduirii. Ușile din lemn care se deschid înaintea mormântului arată exact ca niște uși împărătești de biserică. Imaginea te duci imediat cu gândul la slujirea întreruptă brusc a Părintelui Arsenie.

Când acele uși ale mormântului se deschid și pășești înăuntru, ai senzația că însuși Părintele le deschide și începe o nouă Liturghie, doar pentru tine. Mormântul este permanent împrospătat cu flori și îngrijit cu aceeași dragoste care se revarsă din el.

Crucea înaltă a Părintelui 

Cruce care poartă înscrisul Părintelui arată parcă la fel de nouă și frumoasă ca în ziua sculptării ei, ca și cum rugăciunile și lacrimile care s-au atins de ea nu au uzat-o, ci mai mult au luminat-o.

Te frapează înălțimea ei, căci nu este de mărimea unei cruci obișnuite. Crucea de la mormântul Părintelui Arsenie Boca este asemenea staturii lui fizice și duhovnicești: înaltă, dreaptă și îndemnătoare la demnitate, ascensiune pe calea virtuților și credință.

Duhovnicul care continuă să spovedească

Pentru o clipă am avut senzația că nu crucea lui, ci Părintele însuși stă acolo, în picioare și spovedește lumea care vine la el. Acest mare duhovnic continuă să se roage pentru păcatele românilor și să mijlocească pentru noi neîncetat, așa cum a făcut-o și în timpul vieții.

Nu îl lasă dragostea de noi să rămâie indiferent. Dovadă că acest pelerinaj la Părintele Arsenie este neîntrerupt de atâția ani, ba chiar mai intens acum ca niciodată. Oamenii simt dragostea lui și de aceea îl caută ca pe un viu între cei morți.

Iubirea care vibrează în acel loc te cucerește. Nu m-am așteptat să simt dragoste, ci mai degrabă frică față de sfințenia acestui mare duhovnic și povățuitor de suflete.

Iubirea care se revarsă de dincolo de mormânt

Se spune că Părintele Arsenie te cheamă la dânsul. Nu te duci la Prislop decât dacă ai această chemare.

Eu am trăit-o la modul cel mai clar. Un foc al dragostei s-a aprins în inimă și a trebuit să merg. Când ajungi acolo nu ai frică, ci simți iubirea lui de oameni. Iar iubirea lui, după cum însuși mărturisea, este iubirea lui Hristos.

„Copiii mei, cei care primiți astăzi pe Hristos în Sfânta Împărtășanie, rămâneți în dragostea mea, care e dragostea lui Iisus”.

Atmosfera duhovnicească a locului

M-a impresionat de asemenea starea duhovnicească de la mănăstire: cântările, slujbele, prezența Părintelui Nifon – care de 30 de ani slujește zilnic Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și spovedește.

El însuși l-a cunoscut pe Părintele Arsenie și de multe ori a povestit minunile pe care le-a trăit în propria sa viață, cât și vindecările care s-au făcut acolo, la mormântul lui. La vârsta de 90 de ani, Părintele Nifon continuă să facă o lucrare frumoasă acolo, la vârsta de 90 de ani.

Vino și vezi!

Dau mărturie despre sfințenia Părintelui Arsenie, asemenea tuturor celor care au fost și au văzut. Cine mai are încă îndoieli sau o anumită rezervă față de Sfântul de la Prislop, le spun și eu, fără să încerc a convinge prin cuvintele mele: „Vino și vezi!”

Și dacă inima ta este lipsită de „vicleșug”, asemenea Apostolului Natanael, vei vedea și vei crede îndată, tu însuți, nesilit de nimeni.

 Cumpara cartea