Rugăciune pentru cei adormiți – cei morți sunt adormiți cu trupul, dar vii cu sufletul

Rugăciunea pentru cei adormiți este un gest de iubire pe care îl manifestăm față de cei dragi ai noștri, mutați la Domnul.

Este cu neputință ca cineva care iubește să uite. Așa și pe cei adormiți, chiar dacă nu mai sunt printre noi, nu îi putem șterge din amintirea noastră.

Ei sunt vii cu sufletul și așteaptă gesturile noastre de iubire față de ei. Și cum ne exprimăm această dragoste? Rugându-ne pentru ei, făcând milostenie în numele lor și pomenindu-i la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Canon de rugaciune pentru cei adormiti

Canon de rugaciune pentru cei adormiti: Freepik.com

Cei morți sunt adormiți cu trupul, dar vii cu sufletul

Părintele Nicolae Dima spune, foarte frumos, că cimitirele noastre nu sunt pline cu oameni morți, ci cu trupuri adormite, care au sufletele vii.

Dincolo de moarte există o altă viață, pe care ne-a arătat-o Hristos înviat, și în care credem cu tărie.

Noi îi numim „adormiți”, dar de fapt ei sunt cei „treziți”. Ei văd cu ochii sufletești ceea ce noi încă nu vedem. Ei s-au trezit într-o altă dimensiune, în lumea duhurilor, pe care noi nu o putem încă percepe sau simți.

Numele de „adormiți” se potrivește mai curând trupurilor lor, iar nu duhurilor.

Ei sunt adormiți în sensul că trupul lor doarme un somn adânc. Ochii le sunt închiși, ca și când ar dormi. Nu doarme sufletul, ci doar trupul. Sufletul este viu și nemuritor. El este treaz. Sufletul vede, aude, înțelege. Adică în sfârșit înțelege ceea ce poate că nu a înțeles toată viața în legătură cu viața veșnică, cu Dumnezeu și cu credința, cu adevărul vieții”.

Părintele Nicolae Dima spune că somnul acesta al trupurilor celor adormiți nu este unul definitiv.

Moartea trupului nu este pentru totdeauna. Somnul trupului se va încheia odată cu învierea tuturor trupurilor, la finalul timpului”.

La sfârșitul lumii, toate trupurile adormite se vor reuni cu sufletele lor, prin Înviere. Apoi urmează veșnicia în care vom trăi întregi: trup și suflet, după cum ne-a creat Dumnezeu de la început.

Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie” – mărturisim de fiecare dată când rostim Crezul sau simbolul credinței.

Creștinii au o datorie de suflet să îi pomenească pe cei adormiți cu trupul, până la înviere. Au datoria se roage pentru sufletele lor, să dea de pomană în numele lor, să le facă parastase și praznice la soroacele rânduite de Biserică.

De ce? Dintr-un motiv simplu și întemeiat, spune Părintele Dima: pentru că îi iubim. Îi iubim pe cei apropiați, chiar dacă au plecat dincolo”.

Ar trebui să ne întrebăm, fiecare dintre noi, dacă îi mai iubim pe părinții noștri care au murit. Îi mai iubim sau nu?

Este imposibil să se șteargă această iubire, să se șteargă cu totul amintirea lor din mintea noastră.

Și dacă îi iubim pe cei care au plecat dintre noi, trebuie să ne exprimăm această iubire. Iubirea fără fapte nu este adevărată.

Faptele iubirii față de cei adormiți sunt toate gesturile noastre de milostenie, menționate mai sus.

Dacă atunci când erau în viață îi vizitam, le duceam flori sau daruri, îi sunam și discutam cu ei, acum putem face același lucru, dar în altă formă.

Le putem pune flori la mormânt, putem să le trimitem gândurile noastre sub forma rugăciunii pentru ei, putem să îi scriem pe pomelnic.

În loc de daruri dăm de pomană în numele lor, daruri care se vor aduna în „contul” lor.

Canon de rugăciune pentru cei adormiți

¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ 

Cântarea 1

«Cântarea lui Moise repetând, strigă, suflete: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El.»Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Întru moartea Ta, călcând moartea, ai izvorât veșnicia dumnezeieștii vieți pe care dă-o, Bunule, sufletelor celor adormiți, dăruindu-le iertare de greșeli pentru rugăciunile mucenicilor Tăi.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Milă bogată izvorând pururea celor ce cu dreaptă credință Te așteaptă pe Tine, Iubitorule de oameni, în casa Ta, Hristoase, dă-le loc de odihnă robilor Tăi în minunatul Tău cort, Stăpâne, ca un Îndurat.

Slavă…

Preaputernic împotriva morții Te-ai făcut. Pentru aceea, ai legat-o pe dânsa, izbăvindu-ne pe noi, și acum izbăvește din stricăciunea ei pe cei adormiți, ca un Preabun, dăruindu-le lor împărtășirea strălucirii Tale.

Și acum…

Limpezind și întărind mintea mea cea zbuciumată, Maica lui Dumnezeu, întemeiaz-o pe dumnezeieștile porunci ale Celui Născut din preasfințitul tău pântece, Care a nimicit împărăția întunecată a iadului, Stăpână.

Cântarea a 3-a

«Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne.»

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Ești bogat în milă, pentru aceea, cu strălucirile frumuseții Tale, binevoiește să se lumineze cei adormiți în credință împreună cu mucenicii Tăi, că Tu ești Dumnezeul nostru și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Tu Însuți, ca un Îndurat, învrednicește ca în locuri de odihnă, în latura alesului Tău Avraam, să se sălășluiască robii Tăi care Îți strigă: Tu ești Dumnezeul nostru și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Slavă…

Ești, Stăpâne, singur Iubitor de oameni, pentru aceea, împreună cu fecioarele cele înțelepte care au intrat în cămările cele cerești, primește să se sălășluiască robii Tăi purtători de candele, pe care i-ai mutat, cu voia Ta, din cele vremelnice.

Și acum…

Singură tu L-ai născut pe Dătătorul de Viață, pentru aceea, pe mine, cel omorât și întors spre pământ, m-ai înviat și din iadul cel mai de dedesubt m-ai scos pe mine, cel ce cu credință te slăvesc și te cinstesc ca Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, pe tine, cea cu totul lăudată.

Cântarea a 4-a

«Te laud pe Tine, că am auzit, Doamne, glas și m-am înspăimântat; că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc multă pogorârea Ta cea către mine, Multmilostive.»

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Cu multa Ta iubire de oameni și cu rugăciunile vestiților Tăi mucenici, învrednicește-i de slava Ta cea mai presus de minte, Hristoase, pe robii Tăi, care cu nădejde, și cu dragoste, și cu dreaptă credință au viețuit.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Adăpi pururea, ca Unul Care ai izvorul veșnic al desfătării, pe aleșii Tăi, Doamne, împreună cu care și acum pe cei ce s-au mutat de la noi, Hristoase, prin negrăita ta milostivire, lângă apa iertării hrănește-i.

Slavă…

Lumea celor vii Tu o stăpânești, Stăpâne, și ai putere asupra morții. Tu pe cei din țărâna pământului i-ai înviat cu puterea Ta. Pentru aceea, pe cei ce s-au mutat la Tine, în curțile Tale sălășluiește-i, Mântuitorule.

Și acum…

Dat-ai tămăduire căderii Evei și nenorocirii celei de de-mult. Că ai născut pe Ziditorul, pe Cel ce poate să ne înrepteze pe noi, cei zdrobiți de cădere, Născătoare de Dumnezeu, singură Maică-Fecioară.

Cântarea a 5-a

«Dătătorule de lumină și Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.»

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Omorâți fiind noi și în temniță zăvorâți, ne-ai ridicat, răpindu-ne din văgăunile întunecate ale iadului, Bunule,
și ai arătat oștiri de sfinți mucenici.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Iisuse, precum ai venit să ne mântuiești pe noi, primește acum pe cei ce cu dreaptă credință s-au mutat la Tine și în sânurile lui Avraam, împreună cu Lazăr sălășluiește-i pe dânșii.

Slavă…

Lungul meu război cel de multă vreme, care mai înainte era împotriva Ta, l-ai dezlegat, mijlocitor și solitor al păcii făcându-Te, și acum, îndurându-Te de robii Tăi, odihnește-i.

Și acum…

Ești Maica lui Dumnezeu; cei ce nădăjduiesc întru tine sub acoperământul tău vii vor fi, că ne-ai născut nouă pe Dătătorul vieții, pe Cel ce înviază toate cu voia.

Cântarea a 6-a

«Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.»

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Acolo unde sunt corurile mucenicilor, învrednicește-i de negrăita și dumnezeiasca strălucire pe cei ce s-au mutat de pe pământ cu atotlucrătoarea Ta voie, Iubitorule de oameni.

Slavă…

Milostive Stăpâne, învrednicește-i pe cei ce au ieșit din viață și s-au mutat la lumina Ta cea negrăită să se lumineze de frumusețea slavei Tale.

Și acum…

Ești preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; pentru aceea, arată-te cu grăbire, izbăvind pe cei ce te cheamă pe tine, ceea ce L-ai născut pe Hristos, Stăpânul vieții și al morții.

Cântarea a 7-a

«Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat și preaslăvit.»

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Lumină Te-ai pogorât ca să mântuiești neamul oamenilor cel odinioară amăgit, Doamne. Pentru aceea, pe Tine pururea Te roagă mucenicii: Pe aceștia, pe care i-ai mutat de pe pământ în pământul celor blânzi, odihnește-i, Mântuitorule.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Omorârea prin omorâre ai lepădat-o, singur fiind între morți slobod, și acum din omorârea păcatului izbăvește-i pe robii Tăi, Stăpâne, arătându-i și moștenitori ai Împărăției Tale.

Slavă…

Stăpâne Hristoase, multă și negrăită este milostivirea Ta, nemăsurat adâncul iubirii Tale de oameni, pentru aceea, dă iertare celor ce s-au mutat și prin harul Tău, curați îi arată.

Și acum…

Marie, sfeșnic al dumnezeieștii slave te-ai făcut, purtând raza care ne-a strălucit nouă prin Duhul Sfânt, Fecioară, și cu lumina dumnezeirii Lui a risipit întunericul iadului, ceea ce ești de Dumnezeu cu daruri dăruită.

Cântarea a 8-a

O, Nemuritorule, arătatu-ne-ai nouă ieșirile morții celei vrăjmașe, prin dumnezeiasca Ta putere, și cunoscute ai făcut intrările vieții, pe care mucenicii Tăi acum după vrednicie au dobândit-o.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Rușinea cea grozavă a păcatului, Stăpâne, curățește-o, ca un Iubitor de oameni, și învrednicește-i pe cei ce s-au mutat de la noi să se desfăteze de frumusețea cea înțelegătoare, că singur Tu Te-ai arătat liber de păcat.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul

Tu ne-ai îndreptat pe noi, cei căzuți în țărâna morții, Hristoase, cu moartea Ta dăruind viața, și desfătarea cea fără de sfârșit, și bucuria veșnică de care i-ai învrednicit pe cei ce acum s-au mutat, ca un Milostiv.

Și acum…

Înfricoșătoare și mare este, Maica lui Dumnezeu, taina nașterii tale. Că pe Dumnezeu L-ai născut, pe Care moartea nu L-a răbdat și mormântul nu L-a putrezit, pentru aceea, pe tine, Preasfântă, toate neamurile te slăvim.

Să lăudăm… Irmosul:

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările și-a «despărțit din dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând și răcorind pe credincioșii, care cântau: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!»

Cântarea a 9-a

«Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupește la noi a venit, din coapsele cele feciorești în chip de negrăit L-ai întrupat; binecuvântată, preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.»

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Lumina și moștenirea din ceruri a sfinților și slăviților Tăi purtători de chinuri dăruiește-le celor ce au fost mutați de pe pământ la Tine, Începătorule al vieții, ca Unul Care ai stăpânire peste cei vii și peste cei morți.

Stih: Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi.

Oarecând dându-mi mie existență, Începătorule al vieții, și apoi iarăși dăruindu-mi existența cea bună, fiind Cuvântul cel de la început, pe robii Tăi care s-au mutat de aici sălășluiește-i în sânurile cele dorite ale strămoșului Avraam, ca un Milostiv.

Slavă…

Râul desfătării și apa iertării dăruiește-le celor adormiți care Te slăvesc pe Tine neîncetat, că Tu ești, Mântuitorule, cu totul dulceață prealuminată, cu totul dorire ești, nesăturată.

Și acum…

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, acum noi, credincioșii, după vrednicie, te fericim, urmând cuvintelor tale de Dumnezeu insuflate, că tu, una, ai născut celor de pe pământ pe Dumnezeu, pe Cel ce a nimicit stăpânirea morții, Maică Fecioară.

Citește și

Rugăciunea pentru cei adormiți este actul suprem de milostenie
Nu te lenevi să pomenești în rugăciune pe cei adormiți
Rugăciune pentru cei ADORMIȚI pe care e bine să o rostim zilnic

Surse articol:

1. Nicolae Dima, Trebuie să ne rugăm pentru morți și să dăm de pomană pentru ei? https://www.youtube.com/watch?v=FZz1MhpiWMQ&ab_channel=Pr.NicolaeDima
2. Doxologia, Canon de rugăciune pentru cei adormiți: https://doxologia.ro/canon-de-rugaciune-pentru-cei-adormiti

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

[bws_google_captcha]