Nu te lenevi să pomenești în rugăciune pe cei adormiți

A ne purta sarcinile unii altora – așa cum ne sfătuiește marele apostol Pavel – înseamnă și a ne ruga unii pentru alții.

Prin rugăciune preluăm durerile celorlalți și le ducem înaintea lui Dumnezeu.

Cel care trece printr-un necaz simte o ușurare atunci când cineva este lângă el, îi oferă un ajutor concret, îl încurajează sau îl poartă în rugăciunile sale. Necazurile împărțite în doi sau în mai mulți devin mai ușor de depășit.

O datorie pe care o avem cu toții este aceea de a îi ajuta pe părinți. Sau de a-i pomeni dacă nu mai sunt printre noi.

Pe cei adormiți trebuie să îi pomenim cât mai des. La rugăciunea personală pe care o săvârșim dimineața și de seara, prin pomelnicele pe care le dăm la Biserică.

Oricât de ostenitor ar fi acest lucru, Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că „nimeni nu trebuie să se lenevească a-și pomeni părinții”.

Așa cum ei s-au trudit să ne crească, să ne educe, să aibă grijă de noi când eram prunci și copii, așa și noi trebuie să le purtăm de grijă.

Citește și – Ce semnificație au parastasele pe care le facem pentru cei adormiți

Cei adormiți nu mai pot face nimic pentru ei, pentru mântuirea lor. Vremea lucrării și a săvârșirii de fapte bune s-a încheiat pentru ei.

Nici un lucru nu este mai folositor pentru cei mutați decât rugăciunile care se săvârșesc pe pământ pentru ei.

„Și noi vom ajunge unde sunt ei acum, și noi vom avea nevoie să fim pomeniți în rugăciunile altora, așa cum cel sărman are nevoie de o bucată de pâine și o cană de apă”.

Când cineva s-a mutat din această viață, trebuie să îi purtăm slujbele la Biserică.

Prin rugăciunile preoților, chiar și sufletele cele osândite simt ușurare.

Citește și – Pomenirea de 40 de zile pentru cei adormiți

Rugăciunea este mult mai puternică decât cea particulară deoarece este obștească.

Iar când sunt doi sau mai mulți adunați în numele Domnului, cererea lor este mai repede ascultată de Dumnezeu.

„Așa cum, potrivit rânduielii firești, puterea respirației mamei însărcinate trece și asupra fătului, potrivit rânduielii harice, Biserica respiră prin rugăciunea obștească a tuturor, iar puterea rugăciunii se întinde și asupra celor adormiți”.

Cea mai măreață faptă a dragostei și a milei față de cei dragi este să îi pomenim în rugăciune, fie că sunt încă printre noi, fie că s-au mutat dincolo.

„Deci, nu te lenevi să pomenești cu osârdie, în orice rugăciune, pe toți părinții și frații noștri plecați de la noi. Aceasta va fi pentru ei milostenie din partea ta”.

Citește și – Rugăciune pentru cei adormiți pe care e bine să o rostim zilnic

Sursă articol: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Nimeni să nu se lenevească a-și pomeni părinții, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/nimeni-sa-nu-se-leneveasca-pomeni-parintii