Au venit vremurile când omul se poate mântui doar prin necazuri

„Noi suntem mai săraci duhovnicește ca niciodată, și mai mult decât creșinilor din vechime ni se potrivesc cuvintele psalmistului: „Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor” (Ps. 11)”.

Arhimandritul Lazăr atinge un subiect sensibil în cartea sa „Despre bolile tainice ale sufletului”.

Părintele respectiv vorbește despre starea duhovnicească precară în care petrec mulți din creștinii zilelor noastre.

Suntem departe de duhul creștinilor din vechime și de duhul sfinților. Nădejdea noastră de mântuire sunt doar necazurile și suferința fără voie.

Egumenul Nicon, spune, în „Scrisori către fiii duhovnicești”:

„Noi am ajuns în prezent într-o asemenea starem când ne putem mântui exclusiv prin răbdarea fără cârtire a necazurilor, cu credința în Dumnezeu și cu nădejea în milostivirea Lui. Pe alte căi acum nu știe nimeni să se mântuiască. Rămâne pentru timpul nostru doar o singură cale: răbdarea necazurilor”.

Din pricina mândriei la care au ajuns oamenii din zilele noastre, singura cale de mântuire este doar smerirea prin necazuri și boli. „Fără smerenie, omul nu poate să primească oarecare daruri de la Dumnezeu”.

Mântuirea prin nevoințe ascetice nu este potrivită creștinilor slabi cu duhul ai veacului acesta.

„Timpului nostru nu-i sunt proprii bogăția bucatelor duhovnicești, nici acea măreție și bună mireasmă de care era plină viața creștinilor de odinioară. Nouă ne-au rămas neputința și necazul”.

Chiar și mântuirea prin necazuri atârnă de o condiție importantă, anume de supunerea fără cârtire față de voia lui Dumnezeu.

Arhimandriul Lazăr spune că noi, cei de azi, trebuie să ne rugăm mai mult, să lucrăm faptele pocăinței, lacrimile, smerirea cugetului și rugăciunea.

„Mântuitoare pentru noi sunt rugăciunea smerită și plânsul pentru păcătoșenia noastră, cea mai umilă părere despre toate lucrările și faptele noastre, mila față de aproapele, primirea recunoscătoare, fără de cârtire, a tot ce se întâmplă cu noi, totala încredere în mila lui Dumnezeu și nici într-un caz nădejdea în faptele noastre bune”.

Părintele Ioan Krestiankin vede suferința fizică întocmai ca pe un medicament care tămăduiește sufletul.

„Au venit vremurile când omul se poate mântui doar prin necazuri. Așa că trebuie să ne închinăm fiecărei suferințe și să-i sărutăm mâna”.

Părintele Ioan consideră bolile și necazurile niște povățuitori și îndreptători ai oamenilor:

„Acum, când s-a împuținat simțitor numărul îndrumătorilor duhovnicești și credința oamenilor, Dumnezeu i-a dat umanității niște călăuzitori neplăcuți care vindecă, învață și înțelepesc: greutățile vieții – necazurile și bolile”.

Lipsa virtuților, înmulțirea răutăților și a păcatelor îmbolnăvesc sufletul nostru, pe care Dumnezeu vrea să îl salveze. El „ne-a oferit un medicament amar pentru bolile noastre sufletești: bolile fizice. Așa că rugați-vă, nu deznădăjduiți”.

Citește și:

Câtă nevoie avem de necazuri pentru a dobândi fericita veșnicie! – Sfântul Macarie de la Optina
Boala înainte de moarte este mântuitoare – ea vine din milostivirea lui Dumnezeu
„Oare boala noastră nu face parte din planul iubirii lui Dumnezeu pentru noi?” – cum să te rogi când ești bolnav

Surse articol:

1. Cuvântul Ortodox, Arhim. Ioan Krestiankin despre vremurile noastre și mântuirea prin necazuri: http://www.cuvantul-ortodox.ro/arhim-ioan-krestiankin-vremurile-noastre-mantuirea-prin-necazuri-discernamant-cum-putem-rezista-grozaviilor-viitoare-apostazie-pecete-acte-electronice-tehnologie/
2. Gânduri din Ortodoxie: https://ganduridinortodoxieweb.wordpress.com/2022/03/07/oamenii-vor-fi-stricati-la-minte-pentru-ca-se-vor-invoi-cu-minciuna-pilde-2-12-necercati-in-credinta-avand-infatisarea-adevaratei-credinte-dar-tagaduind-puterea-ei-ii-timotei-3/