Scopul participării la Liturghie este Împărtășania, nu rugăciunile, cântările sau predica

Este bine că mergem la Biserică în duminici și sărbători sau ori de câte ori avem ocazia. Este îmbucurător să vedem creștinii participând în număr mare la Liturghii.

Ceea ce produce îngrijorare este faptul că doar o mică parte din creștini se împărtășesc atunci când merg la Liturghie.

Scopul participarii noastre la Liturghie este Impartasania

Scopul participarii noastre la Liturghie este Impartasania: Mănăstirea Suruceni

Cei mai mulți au o participare pasivă, adică doar ascultă slujba. Eventual dau un pomelnic și aprind câteva lumânări pentru cei vii și pentru cei morți. Nu este suficient. Trebuie să ne apropiem de Sfântul Potir și să gustăm din Cina cea de Taină la care ne cheamă Hristos.

Prezența noastră la Liturghie fără participarea la Euharistie nu își împlinește scopul. Este ca și cum am asista la un spectacol. La Liturghie nu mergem doar ca să ascultăm cântările frumoase, rugăciunile și predica părintelui slujitor. Obiectivul este împărtășirea cu Hristos la modul cel mai real și concret.

„Sensul Liturghiei este împărtășirea noastră cu Trupul și Sângele lui Hristos. Noi am pierdut acest sens, nu-l mai înțelegem în niciun fel”.

Invitația de a lua parte la cina Domnului nu este nici recentă, nici străină de credința și practica noastră ortodoxă milenară. Ea există de la începutul creștinismului. Însăși slujba Liturghiei a fost concepută în vederea administrării Sfintelor Taine.

În Biserica primară, toți creștinii care participau la Liturghie se împărtășeau, spune Preasfințitul Ignatie al Hușilor. Scopul adunării lor era „frângerea pâinii”, așa cum au văzut și învățat Apostolii de la Hristos.

„Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Asmenea și paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22, 19-20).

Hristos se jertfește în chip nesângeros la fiecare Liturghie, când Dumnezeu-Tatăl binecuvintează pâinea și vinul puse înainte pe masa altarului, prefăcându-le în Trupul și Sângele Fiului Său.

Citește și – Sfânta Împărtășanie nu este pâine și vin, ci trup și sânge dumnezeiesc și îndumnezeitor

Hristos se dă pe Sine, se frânge și se împarte celor care vor să aibă viață vreșnică. Aceasta o facem spre pomenirea Lui, după cum ne-a îndemnat, dar și spre mântuirea noastră.

„Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).

Cei care au trecut prin perioada comunismului au încă o reticență față de deasa împărtășire. De aceea vedem creștini care se împărtășesc doar o dată pe an sau doar în perioada posturilor.

Vremurile în care trăim sunt mai mult decât prielnice practicării credinței. Oamenii trebuie să depășească frica de împărtășanie și să se apropie cu credință, cu dragoste și cu deplina înțelegere a sensului Liturghiei și binefacerilor Euharistiei.

„În vechime, cei care participau la Liturghie nu înțelegeau această participare decât în logica împărtășirii. Nu mergeau la Liturghie doar ca să asculte predica, cuvintele Sfintei Scripturi sau cântarea, ci știau că menirea Liturghiei este să se împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos”.

Este îngrijorător că oamenii nici măcar nu-și pun problema împărtășirii.

„Venim la Liturghie și nu numai că nu ne împărtășim, dar nici măcar nu ne problematizăm, întrebându-ne: „De ce nu m-am împărtășit? De ce am refuzat chemarea lui Hristos, care îmi este adresată prin gura preotului – „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă?”

Nu este suficient să mergem la Liturghie ca niște spectatori. Nu este suficientă pacea care vin din rugăciunile pe care le auzim și le facem în comuniune.

Nu este suficient harul care se pogoară asupra celor care sunt în Biserică.

„Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu vei bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 53).

Să nu fim ca fariseii și ca iudeii care s-au smintit de cuvintele Domnului.

„Cred că, până la sfârșitul veacurilor, Împărtășania – apropierea de Potir – va fi o piatră de poticnire. Unii au prejudecăți în a se apropia de Împărtășanie, iar una dintre cele mai cunoscute este cea legată de nevrednicie”.

Împărtășania, spun sfinții părinți, nu se dă pentru vrednicie, sau pe merit. Nu se dă ca un premiu pentru viața noastră virtuoasă. Să lăsăm așadar această smerenie falsă că nu suntem vrednici să ne apropiem de Sfântul Potir.

„Niciunul dintre noi nu este vrednic; oricât ne-am pregăti, oricât post, oricâtă asceză și rugăciune am face, oricât de sincer ne-am spovedi, nu-L merităm pe Dumnezeu”.

În rugăciunile de dinainte de Împărtășanie Îl rugăm pe Dumnezeu să ne facă El vrednici de această mare jertfă.

Citește și – Doar Sfânta Liturghie și Împărtășanie mai țin sufletul în oase și lumea în picioare – Părintele Arsenie Boca

Împărtășania este un dar de mare cinste, de aceea nu trebuie să îl refuzăm. Hristos este pâinea vieții, iar cine mănâncă această pâine viu va fi în veci.

Sursă articol: Ps. Ignatie: Sensul Liturghiei este împărtășirea noastră cu Trupul și Sângele lui Hristos, Mănăstirea Suruceni: https://manastireasuruceni.md/episcopul-ignatie-al-husilor/ps-ignatie-sensul-liturghiei-e-impartasirea-noastra-cu-trupul-si-sangele-lui-hristos-noi-am-pierdut-acest-sens-nu-l-mai-intelegem-in-niciun-fel.html

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.