Cei care se împărtășesc înainte de moarte se suie la cer ca un fulger și trec de vămi având apărarea îngerului

Nimic nu este mai sigur și totodată mai imprevizibil în viața noastră decât sfârșitul. Chiar dacă acest final ni se pare departe, el poate veni totuși în orice moment.

Moartea poate surveni pe neașteptate – printr-un accident, sau după o boală îndelungată.

Impartasania inainte de moarte: Vimaorthodoxias.gr

Este bine să ne pregătim pentru acea clipă de final, prin rugăciune, prin mărturisirea păcatelor, prin Împărtășanie.

Persoanele credincioase au grijă să se spovedească în mod regulat și să se împărtășească, pentru a fi întotdeauna pregătite de moarte.

Sunt și oameni necredincioși, care după o lungă suferință vin la credință și solicită participarea la Tainele Bisericii.

Atunci când cineva din familie este bolnav, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să chemăm preotul, spunea Părintele Ilie Cleopa.

Unii se feresc să facă asta, din falsa părere că dacă bolnavul primește Sfânta Împărtășanie va muri.

Este greșit să asociem Sfânta Împărtășanie cu decesul celor bolnavi. Sfânta Împărtășanie se dă spre viața veșnică și nicidecum spre moarte.

Sfânta Euharistie lucrează asupra omului după cum îi este de folos. Ea Îl aduce pe Hristos în trupul, sângele și ființa celui care se împărtășește cu El. Sfânta Împărtășanie aduce așadar harul lui Dumnezeu în viața omului.

Unii bolnavi se vindecă după ce se împărtășesc, alții se mută la Domnul. În ambele cazuri, Sfânta Împărtășanie este o binecuvântare, un leac de izbăvire, o șansă de mântuire.

Cei credincioși, care își simt sfârșitul aproape, roagă familia să cheme preotul ca să fie împărtășiți. În unele zone din țară această ultimă cuminicătură se numește „grijanie”. Ea arată grija cea mare a muribundului de a pleca pregătit pe lumea cealaltă.

Părinții bisericii spun că cel care pleacă împărtășit din această lume se suie la cer ca un fulger.

Vămile prin care va trece sufletul după moarte sunt înfricoșătoare și plină de spaimă chiar și pentru cei drepți.

Din viața Arhimandritul Antonie, egumenul Lavrei Sfintei Treimi și a Sfântului Serghie, aflăm o întâmplare care arată cât de mare este puterea Sfintei Împărtășanii administrate înainte de moarte.

Când Părintele Antonie a intrat în Lavră nu erau mulți diaconi. Însă prin rânduiala lui Dumnezeu, a venit acolo un diacon tânăr cu o voce frumoasă, care s-a și călugărit.

Era cu câteva zile înainte de hramul mănăstirii și diaconul a cerut blagoslovenie de la stareț să meargă acasă câteva zile. Părintele i-a dat binecuvântare, cu condiția să se întoarcă negreșit în ajunul praznicului.

Diaconul s-a întors cu câteva ore înainte de privegherea din ajunul praznicului și a participat la Liturghie.

După slujbă, au mers cu toții la trapeză, pentru a lua masa împreună. Un frate l-a șicanat pe diacon, zicându-i: „Cineva s-a dus acasă și și-a lăsat vocea acolo”.

Diaconul s-a ofensat de aceste cuvinte și între cei doi s-a iscat o ceartă. La scurt timp după ce s-a dus la chilia lui, diaconul a căzut ca secerat și a murit.

La aflarea acestei vești, egumenul Antonie s-a tulburat și a început să se roage fierbinte pentru sufletul lui. Se socotea vinovat că l-a obligat să participe la slujbă deși era obosit de drum.

A trimis scrisori pe la mai multe mănăstiri să pomenească numele răposatului la Sfânta Proscomidie și Liturghie.

Când s-au împlinit 40 de zile de la moartea diaconului, Părintele Antonie se afla în chilie, ațipind puțin.

Atunci a auzit pe cineva care a venit în chilie. Când a aprins lumina, l-a văzut pe diacon, care i-a spus: „Am venit să-ți mulțumesc pentru rugăciunile pe care le-ai făcut pentru mine”.

Egumenul a răspuns că mai multe biserici s-au rugat pentru el. Însă diaconul i-a spus că scrisorile cu numele lui nu au mai ajuns la destinație.

Când l-a întrebat despre de cum a trecut vămile, diaconul a zis: „Ca un fulger! Pentru că înainte de a muri, am primit Trupul și Sângele lui Hristos”.

Apoi l-a întrebat despre cearta pe care a avut cu acel frate la trapeză. Iar diaconul a zis că Domnul nu i-a socotit-o.

Această întâmplare ne arată cât de puternice sunt armele creștinilor împotriva diavolilor, rugăciunea și Sfânta Împărtășanie.

„Cel care se pregătește să plece de aici, dacă se împărtășește cu conștiință curată, atunci când sufletul lui iese din trup este luat de îngeri, care-i poartă de grijă datorită Sfintei Împărtășanii”.

Citește și: Bolnavi vindecați prin Sfânta Împărtășanie – minuni petrecute cu Sfântul Ioan de Kronstadt

Sursă articol: Natural Născut Ortodox, Vămile sunt pentru suflet o încercare cumplită: https://www.youtube.com/watch?v=a78F-87yVYw&ab_channel=NaturalNascutOrtodox