La ce-ți folosește să ai putere peste mulți dacă patimile au putere asupra ta?

Cu toții avem gânduri sau chiar gesturi de mândrie, fie că suntem bogați sau săraci, puternici sau slabi, influenți sau necunoscuți.

Oare câți dintre noi știm cu adevărat care este originea noastră și destinația noastră finală? Dacă deschidem Sfânta Scriptură și citim Cartea Facerii, vom găsi răspunsul la această întrebare.

Ai putere peste altii, dar ce folos daca patimile au putere asupra ta?

Iar răspunsul ar trebui să domolească semeția mândriei.

Acolo, la Geneză (2, 7), spune că Dumnezeu a luat țărână din pământ și a plăsmuit trupul omului. Apoi a suflat în fața lui suflare de viață și așa a devenit omul ființă vie.

Ce pricină de mândrie poate să aibă o ființă creată, care din pământ a fost zidită și iarăși în pământ se va întoarce când se sfârșește firul vieții?

Omul nu are viață în sine însăși. Nici trupul, nici sufletul nu sunt ale noastre. Întreaga creație aparține lui Dumnezeu.

Chiar dacă suntem ființe create, Dumnezeu le-a lăsat liberi, din iubire. Ne-a lăsat liberi să alegem ce voim în viață. Liberi să Îl iubim sau nu. Liberi să ascultăm de El sau nu.

De aceea, ispita de a face voia noastră și a ne crede stăpâni pe ființa noastră este foarte mare. De aceea, atunci când agonisim multe bunuri ne credem bogați și puternici.

Uităm cine și ce suntem cu adevărat. Uităm că nimic din cele ce am primit nu este al nostru. Atunci când te fălești cu cele ce nu îți aparțin ești trufaș.

Citește și – Cum să fim smeriți într-o lume construită pe mândrie, orgolii și minciuni

Trufia este mai groaznică decât mândria, deoarece te face să le lauzi cu cele ce nu sunt ale tale.  Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur:

„De ce te mândrești, dar, omule? Coboară din înălțimile trufiei tale și vezi-ți sărăcia. Ești pământ și cenușă, umbră și fum, iarbă și floare a câmpului”.

Psalmistul spune foarte frumos că, deși ca o umbră trece omul, în zadar se tulbură. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele (Ps. 38).

Deși unii își pun numele pe averile și pământurile lor, în pământ se vor întoarce, fără să poată lua nimic cu ei. Ce vor răspunde la Judecată?

„La ce ne-a folosit trufia și unde este bogăția cea adunată de noi cu mândrie, căci acelea toate au trecut ca umbra?”

Sufletul este mai de preț decât orice lucru din lumea aceasta. Și totuși, atunci când ne lăsăm conduși de cugetele trupești, ne facem asemenea dobitoacelor care nu au minte.

„Omul în cinste fiind, n-a priceput; alătura-sa dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor” (Ps. 48, 10-12).

Puterea pe care ne-o dau bogăția și stăpânirea lumească este amăgitoare și trecătoare. Ba mai mult, este de multe ori închipuită, căci adevărata putere este a bărbatului care este stăpân pe patimile lui.

„Ai putere peste mulți oameni? Și la ce-ți folosește să ai putere peste mulți oameni, dacă patimile au putere asupra ta? Sau poate ești din aceia care acasă la ei sunt călcați în picioare de slujitorii săi, iar când ies în piață, se arată mândri, pentru că sunt stăpâni asupra mai multor oameni”.

Bărbatul desăvârșit este acela care se poate conduce pe sine și își poate stăpâni „vasul în sfințenie și în cinste”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (Tesaloniceni 4, 3-5).

Mândria este un păcat înfricoșător, este cea mai grea dintre boli. Iar cel mândru nici măcar nu știe că este bolnav.

Citește și – Cum poți ști dacă suferi de mândrie – „simptome” și leacuri duhovnicești

Se laudă, se mărește și se trufește cu casele, pământurile și banii lui, când de fapt boala îi macină sufletul.

„Cum de nu știi că acestea nu sunt ale tale? Și dacă ești atât de îmbătat de bogății și de slavă și nu tragi învățăminte din ce au pățit alții, mai așteaptă puțin și vei cunoaște pe pielea ta zădărnicia bunătăților și plăcerilor pământești”.

Nimeni nu poate să scape de la moarte, nici nu poate oferi ceva în schimb pentru răscumpărarea sufletului său. Și la moarte ce va face? Unde se va duce și ce putere va avea?

„Când vei pleca din lumea aceasta trecătoare, vei fi despuiat de putere și vei fi nevoit să lași totul, poate chiar unor oameni despre care nici nu voiai să auzi în această viață”.

Surse articol:

1. Sfântul Simeon Stâlpnicul cel din Muntele Minunat, Ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/ca-o-umbra-trece-omul-dar-zadar-se-tulbura
2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Cu ce te mândrești, tu, omule? Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/cu-ce-te-mandresti-tu-omule