Cum să fim smeriți într-o lume construită pe mândrie, orgolii și minciuni

Mulți confundă smerenia cu prostia sau cu slăbiciunea. A fi smerit nu înseamnă să fii credul, naiv sau ușor de rănit. Dimpotrivă, smerenia înseamnă putere, puterea de a depăși orice necaz mult mai ușor.

Protoiereul Alexander Schmemann ne oferă o definiție foarte bună a smereniei, spunând că ea înseamnă în primul rând raportarea la adevăr.

Smerenie

A fi smerit înseamnă a-ți cunoaște capacitățile și limitele, a ști care îți este locul. Înseamnă să fii sincer cu tine însuți și cu cei din jur. Să nu ai păreri înalte despre tine însuți și să nu te afișezi mai bun decât ești în realitate.

Dar cine poate dobândi sau practica smerenia într-o societate în care pe primul loc se află mândria, orgoliile și iubirea de sine.

„Rostind cuvântul „smerită cugetare”, simți dintr-o dată cât de străină este aceasta de duhul contemporaneității”.

Mântuitorul ne-a arătat cum trebuie să se poarte cel smerit, în urmă cu câteva milenii. Ne-a învățat să fim blânzi, lesne iertători, iubitori de oameni, buni, îngăduitori unii cu alții, corecți, drepți.

Deși a trecut atâta timp de atunci, Mântuitorul rămâne modelul nostru cel mai înalt de trăire creștină. Deși aceste virtuți nu mai sunt practicate astăzi, ele nu se devalorizează niciodată. Ba dimpotrivă, strălucesc mai mult într-un mediu totalmente ostil viețuirii creștine.

Oamenii de azi se ghidează după alte valori, principii, ierarhii. Au fost acaparați de duhul acestei lumi, care nu face decât să îl îndepărteze pe om de adevăr.

„Ce smerită cugetare, ce smerenie, când toată viața de acum este construită exclusiv pe admirarea de sine, pe lauda de sine, pe emfaza forței, pe întâietăți, grandori exterioare, puteri ierarhice și așa mai departe”.

Totul în jur ne învață să fim mândri, ne instigă la egoism, la câștig cu orice preț, la competiție, la dezbinare.

„Ne învățăm copiii să se mândrească cu ceva, însă rareori ne chemăm pe noi înșine, și pe ei, la smerenie”.

Smerenia este simțul adevărului, spune Părintele Alexander Schmemann. Al adevărului de spre noi înșine.

„Iar adevărul nu înjosește și nu desconsideră niciodată, ci înalță și curățește. El este refuzul oricărei „împăunări, este respingerea „aruncării de paf” în ochii celorlalți”.

Cel smerit nu caută să mintă, să păcălească, să înșele, nici pe cei din jur, nici măcar pe sine însuși.

„Smerenia este, în fine, cunoașterea locului propriu, a propriilor capacități și limitări, este acceptarea bărbătească a ceea ce suntem și cum suntem…”

Cel smerit nu exagerează niciodată, nu vrea să pară ceva ce nu este. Este mulțumim pentru ceea ce deține și este conștient că tot ce are i-a fost dat de la Dumnezeu, nimic nu este al său.

Sursă: Altarul Credinței, Smerenia este acceptarea a ceea ce suntem şi cum suntem: http://altarulcredintei.md/smerenia-este-acceptarea-a-ceea-ce-suntem-si-cum-suntem/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.