Ce ne împiedică să devenim sfinți – Părintele Sergiy Baranov despre îndumnezeirea firii noastre

Într-o predică la duminica tuturor sfinților, Părintele Sergiy Baranov a atins un subiect de maximă importanță pentru creștini, anume sfințenia.

La sfinți nu ne uităm doar cu evlavie și prețuire, ci și cu râvna de a le imita viața. De a ne sârgui pentru dobândirea virtuților cu care ei s-au încununat.

Ce ne impiedica sa devenim sfinti - Sergiy Baranov

Parintele Sergiy Baranov: Ce ne impiedica sa devenim sfinti: Iveron Monastery 

Ce este sfințenia? Este o căutare profundă, tainică și puternică a ființei noastre încă de la începutul creației.

Această aspirație spre sfințenie ne-a dat-o Dumnezeu și nu există om care să nu o aibă sădită în adâncurile lui.

Din păcate, diavolul a distorsionat această preocupare pentru sfințirea firii noastre și i-a dat o altă direcție.

Mai precis, ne-a insuflat dorința de a ne îndumnezei pe cont propriu, fără Dumnezeu.

Această ispită a apărut la primii oameni, cărora diavolul le-a promis amăgitor că dacă vor gusta din fructul oprit vor deveni și ei ca Dumnezeu.

„Vor să obțină îndumnezeirea prin propriile lor eforturi. Asta se petrece din timpul lui Adam și Eva, până la bieții constructori ai turnului Babilon și până în prezent”.

Căutarea lui Dumnezeu este bună, direcția însă este greșită.

„Toți cei care Îl caută pe Dumnezeu fac una și aceeași greșeală și de aceea nu au succes”.

Această greșeală este să creadă că sfințenia este în puterea lor.

„Depun efort, zel și folosesc unele practici spirituale pentru a obține îndumnezeirea de unii singuri. Însă fac aceeași greșeală, iar turnul lor Babilon se prăbușește”.

Sfințenia nu înseamnă dreptate personală sau vreun talent spiritual. Ea nu este specifică firii omenești, pentru că este o însușire, un drept, un privilegiu exclusiv al lui Dumnezeu.

Adevărata sfințenie, nedistorsionată de diavol, este atunci când ne ostenim să dobândim Duhul Sfânt.

De aceea Sfinții Părinții folosesc termenul de „îndumnezeire”. Aceasta este esența sfințeniei.

Citește și – Cum să-L întâlnești pe Dumnezeu în rugăciune

Oamenii nu pot fi sau deveni sfinți prin ei înșiși. După cum Mântuitorul ne spune limpede că nu putem avea viață prin noi înșine, dacă nu ne împărtășim cu El.

Hristos mai zice că în inima celor care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui întreaga Treime vine și își face sălaș.

Cel care iubește pe Dumnezeu va fi iubit de Dumnezeu, iar El va veni și va locui în el.

Oamenii nu pot fi dumnezei după fire, ci după har. Adică prin sălășluirea Sfântului Duh în ei. Oamenii se pot doar îndumnezei.

Nu trebuie să urmărim o sfințire personală prin mijloace și practici spirituale.

Ce înseamnă sfințenia? Sfințirea noastră are loc atunci când Dumnezeu vine și se sălășluiește în noi. Pe aceasta o căutăm și o dorim atunci când începem să ne rugăm:

„Împărate Ceresc, vino și Te sălășluiește întru noi”.

Aceasta este esența sfințeniei, spune Părintele Sergiy. Nu o putem lua din altă parte și nu o putem lua singuri de la Dumnezeu. Dumnezeu vine la noi și ne aduce sfințenia.

Citește și – Împărăția cerurilor este înlăuntru nostru, dar cum putem intra în ea? Arhim. Sergiy Baranov

Greșeala în calea sfințeniei apare la cei care cred că pot obține dumnezeirea doar prin efort propriu.

Prima condiție a sfințeniei, spune Părintele Sergiy, este inima umilită. Adică smerenia. Domnul Însuși spune că spre cel smerit caută cu îndurare și bunăvoință.

Iar sfinții părinți spun că nu postul și privegherile mântuiesc, ci smerirea înaintea lui Dumnezeu.

„O inimă smerită, care plânge din adâncul nimicniciei ei înaintea lui Dumnezeu”.

Dimpotrivă, cel care are o impresie bună și înaltă despre sine, nu este capabil să se smerească, să plângă în acest fel.

Egoismul lui se întrepune între el și Dumnezeu și stă în calea sfințirii lui.

Când eul nostru se va mișcora și Îi vom face loc lui Dumnezeu în ființa noastră, atunci vom deschide oportunitatea sfințirii noastre.

Citește și – Cum să te iubești pe tine însuți? Părintele Sergiy Baranov

Efortul, nevoința și silința nu trebuie să le lăsăm. Dar trebuie să știm că rezultatul nu este în puterea noastră, ci depinde doar de Dumnezeu.

Îndumnezeirea înseamnă locuirea lui Dumnezeu în noi.

Trebuie să conștientizăm că sfințenia nu este natura noastră. Al nostru este plânsul și lacrimile, îngenuncherea și pocăința, căderea și ridicarea din păcat prin spovedanie și împărtășanie.

Sursă articol: Archpriest Sergiy Baranov, Our main mistake on our way to sainthood, Iveron Monastery: https://www.youtube.com/watch?v=sJBvqnTCH5s&ab_channel=IVERONMONASTERY.ORSK.RUSSIA

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.