Diferența dintre iubirea sentimentalistă și iubirea duhovnicească

În spiritualitatea ortodoxă, iubirea nu are nimic de-a face cu sentimentele. Părintele grec Spiridon Vasilakos spune că există o diferență uriașă între iubirea sentimentală și iubirea duhovnicească.

Iubirea duhovnicească este o trăire profundă, axată nu pe propria persoană, ci pe celălalt.

Când cineva iubește în mod sentimentalist, se iubește pe sine însuși. Adică iubește pe cel care îl iubește, pe cel care îi răspunde cu aceeași iubire.

Aceasta este o iubire de schimb: îți dau ca să îmi dai – și are la bază egoismul sau iubirea de sine.

Citește și – Pentru a dobândi adevărata iubire, trebuie să dai afară „eul” tău

Mântuitorul spune că iubirea adevărată este aceea care dă fără să aștepte nimic în schimb. Să dăruiești acolo de unde nu poți primi sau nu primești.

Sentimentele sunt schimbătoare. De aceea multe relații se strică foarte repede.

„Sentimentul nostru este ca starea vremii: astăzi e vreme frumoasă și mâine, pe locuri, ploi torențiale, furtuni și inundații, catastrofe”.

La prima rafală de cuvinte contradictorii stare afectivă se modifică. La prima confruntare cu personalitatea reală a celuilalt, sentimentele și părerile se schimbă. Cel care adineauri iubea, acum nu mai iubește.

„Așa se explică faptul că spuneam că noi am iubit o persoană cândva, iar astăzi nu vreau să o văd în fața ochilor. Nu era iubire adevărată! Ce a fost? Iubire sentimentală!”

Nimic nu este mai înșelător și nestatornic ca sentimentele noastre. Acestea se modifică de la o clipă la alta, în funcție de patimile noastre.

Citește și – Ce să faci dacă soțul nu-ți răspunde cu aceeasi iubire

Pentru a găsi iubirea adevărată trebuie să „mânăm mai la adânc”. Trebuie să spargem zidul egoismului și să așezăm în centrul atenției noastre pe celălalt.

Iubirea este o virtute și încă cea mai înaltă decât toate. Nu este ușor să iubești realmente, pentru că aceasta presupune să te pui pe tine pe ultimul loc.

Iubirea duhovnicească este o cruce, o luptă cu propriul sine și cu propriile patimi. Ea merge până la iubirea răufăcătorilor tăi.

„Această iubire ocupă toată ființa și până unde ajunge? Ajungă să-mi iert vrăjmașul, să-l pun mai presus de mine, ca să mă vindec. Aceasta e iubirea adevărată. Să fim cu luare-aminte!”

Să ne cercetăm pe noi înșine și să vedem dacă iubim cu adevărat sau nu pe semenii noștri.

Iubirea adevărată are diverse surogate, precum relațiile de schimb, relațiile de interes și sentimentalismul.

„Multe lucruri eu le <botez>, iar egoismul meu se face nașul lor”.

Așa ajunge omul să creadă că iubește, când în realitate este păcălit și înrobit de iubirea de sine.

Sursă articol: Părintele Spiridon Vasilakos, Diferența între iubirea sentimentală și iubirea duhovnicească, Mănăstirea Dragomirna: https://www.youtube.com/watch?v=IBruRDz7GqM&ab_channel=M%C4%83n%C4%83stireaDragomirna