Rugăciunea îmbărbătează, înalță și veselește inima

Rugăciunea lucrează tainic în inima noastră. Ea ne înmoaie, ne preface, ne încălzește, adâncește, ne înalță spre Dumnezeu.

Ne aduce o stare de pace, de tihnă, de bucurie lăuntrică.

„Rugăciunea este un mare dar dumnezeiesc ce ajută, îmbărbătează, întărește, înalță și veselește veșnic pe drept-credincioșii creștini”.

Lucrarea ei este simțită atunci când ne adresăm lui Dumnezeu cu dragoste și curăție.

Este imposibil să nu percepi prezența și ajutorul Lui atunci când te rogi cu smerenie.

Citește și – Rugăciunea crește optimismul, imunitatea, starea de bine și de relaxare

Cel mai bine simțim rugăciunea atunci când avem necazuri. Inima se înmoaie din pricina încercărilor și aleargă cu sete la ajutorul Părintelui ceresc.

„În focul scârbelor, rugăciunile noastre se suie la Cer, la Dumnezeu, Care ne trimite ajutor și puteri înmulțite de sus”.

De multe ori însă, ne rugăm asemenea unor copii mici care vor diverse lucruri neadecvate pentru vârsta lor sau periculoase pentru viața lor.

Chiar dacă cererile noastre sunt deseori nepotrivite și Dumnezeu nu împlinește dorințele noastre, asta nu înseamnă că El nu ne aude sau nu ne primește rugăciunea.

Protosinghelul Nicodim Măndiță spune că uneori suntem ca un copil mic care aleargă prin grădină și adună flori amestecate cu buruieni.

Când le duce în casă, mama ia buchetul și îl curăță. Buruienile le aruncă, iar florile le păstrează. Un astfel de buchet, frumos aranjat, face și Dumnezeu din rugăciunile noastre.

„El aruncă cererile nefolositoare; iar cererile bune, făcute în Duh și adevăr și folositoare pentru noi, binele obștesc și plăcute lui Dumnezeu, le face buchet și le așează pe Jertfelnicul Său înaintea scaunului Său de domnie”.

Pentru ca omul să ajungă la rugăciunea care este plăcută Tatălui ceresc trebuie să se roage cu multă smerenie.

Citește și – Când practici rugăciunea în fiecare zi, răul nu te mai atinge atât de mult

Smerenia în rugăciune înseamnă recunoașterea propriilor neputințe, slăbiciuni și căderi. De aceea Proorocul David spune că inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o urgisește (Ps. 50, 18).

La finalul cererilor trebuie să adaugăm mereu aceste cuvinte: „Nu precum voiesc eu, ci precum vrei Tu, Doamne”. Acest model de rugăciune ni l-a arătat chiar Mântuitorul, când Se ruga în Grădina Ghetsimani.

Aceste cuvinte le găsim și în rugăciunea Tatăl nostru, pe care tot Hristos ne-a oferit-o ca model: „Facă-Se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ”.

Chiar dacă cerem ceva foarte precis și insistăm, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să decidă dacă acel lucru ne este de folos. Nu trebuie să-I forțăm mâna, ci să așteptăm cele bune pentru noi.

„Rugăciunea trebuie să fie făcută cu supunere și lăsare în voia lui Dumnezeu”.

Dumnezeu împlinește cererile care sunt de folos spre mântuirea noastră și a celor din jurul nostru.

Rugăciunea trebuie însoțită nu doar de smerenie, ci și de multă încredere.

„Nădăjduind temeinic în făgăduința Mântuitorului Care zice: „Amin, amin grăiesc vouă, de veți cere ceva de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă” (Ioan 16, 23).

Citește și – Rugăciunea personală – cum să ne rugăm cu propriile cuvinte

Surse articol:

1. Protosinghelul Nicodim Măndiță, Cum să ne rugăm lui Dumnezeu, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cum-sa-ne-rugam-lui-dumnezeu
2. Protosinghelul Nicodim Măndiță, Din focul necazului se înalță rugăciunea cea mai puternică, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/din-focul-necazului-se-inalta-rugaciunea-cea-mai-puternica
3. Protosinghelul Nicodim Măndiță, Dumnezeu primește doar rugăciunile care ne folosesc, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/dumnezeu-primeste-doar-rugaciunile-care-ne-folosesc