Ce Învaţăm Noi, Adulții, De La Copii – 9 Lucruri Esenţiale
Un copil poate oricând să învețe un adult 3 lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește.
Dincolo de numeroasele calităţi cu care care copiii sunt înzestraţi în mod natural, am putea spune că de fapt copiii sunt „părinţii” noşti sprituali.
Dacă noi îi învăţăm să meargă în picioare, ei ne învaţă să mergem mai departe. Noi îi învăţăm să vorbească, dar ei ne învaţă limbajul senin al privirii. Da, avem multe de învăţat de la copiii noştri!
Cu toţii avem nevoie de modele de urmat. Copiii încearcă să imite pe părinţi în tot ceea ce fac. Dar până la urmă, şi noi cei mari avem multe calităţi de „furat” de la cei mici.
Ei sunt inocenţa pierdută şi regăsită, care ne învaţă să fim mai blânzi, mai îngăduitori şi mai răbdători. Iată 9 alte lucruri pe care le putem însuşi sau prelua de la copiii noştri. Sau ai altora!
1. Sinceritatea
Copilul este cu siguranţă cea mai onestă fiinţă vie de pe planeta Pământ. Naivitatea lui este frumoasă şi nu crează confuzii.
Copilul spune şi arată mereu spre adevăr, ca spre singura sursă de bine şi frumuseţe din lume. Trebuie să învăţăm să fim naturali şi deschişi spre tot ceea ce este autentic şi adevărat în noi.
Copiii nu simt nevoia să impresioneze, să folosească jocuri de cuvinte sau să se prefacă în vreun alt fel! Ei sunt ca o carte deschisă în care poţi citi tot universul.
2. Spontaneitatea
Copiii au darul de a privi şi primi totul cu mirare, cu bucuria de a descoperi lucruri noi. Ei sunt învăţătorii noştri în trăirea prezentului.
Există o sursă de bucurie în tot ceea ce mişcă, de la fâlfâitul aripilor unei păsări până la furnicuţa minusculă care mişună pe pământ. Iar copiii au ochi să vadă detaliile la acest nivel micro care a devenit aproape invizibil pentru noi cei mari.
Mai învăţăm de la ei bucuria de a trăi şi de a colinda lumea în sus şi-n jos, de a aprofunda lucrurile în esenţa lor. Descoperim cu ajutorul lor latura noastră creativă şi recreativă. Copiii au încredere în darurile pe care Dumnezeu le-a pus în om şi se lasă uşor antrenaţi în diverse activităţi.
3. Simplitatea
Cei mici nu au nevoie de multe lucruri. Ei nu îşi doresc maşini de lux şi un loc pe lună. Visează în schimb la o lume mai bună, în care oamenii se înţeleg şi se respectă. Copiii aleg lucrurile simple pentru că sunt uşor de înţeles şi de respirat.
4. Curiozitatea
Copiii pun o mulţime de întrebări. Sunt mici exploratori, dornici să descopere tainele universului. Învaţă şi tu de la ei să nu te mulţumeşti cu ceea ce ştii.
Cei mari trăiesc cu impresia că ei ştiu totul şi că au răspunsurile la cele mai mari întrebări. Copiii ne fac să înţelegem că am sărit peste multe întrebări mici şi importante. Cel care caută află!
5. Jocul
Nu doar cei mici trebuie să se joace. Există în joc o anume bucurie de a câştiga şi de a pierde în acelaşi timp. Învăţăm prin joc să nu ne lipim inimile de nimic trecător, ci să folosim totul în mod creativ.
Copilul este un mic creator la rândul său, o fiinţă care dă formă, înţeles şi viaţă naturii. Copiii ne învaţă să râdem cu poftă şi să uităm de noi şi de dorinţele noastre egoiste.
Nu ai nevoie de mult timp pentru a face o tură cu bicicleta prin parc sau pentru a te da cu rolele în jurul blocului. Jocul este în cele din urmă un sport sănătos şi distractiv!
Copiii sunt mereu entuziaşti la gândul că vor ieşi la joacă, sau că vor primi o jucărie nouă.
6. Bucuria
De câte ori ai văzut un copil cu chipul trist? Poate doar atunci când cei din jurul lui sunt plictisiţi de toate şi morocănoşi.
Copiii apreciază valorile esenţiale ale vieţii, şi anume: vitalitatea care se ascunde în fiecare moment al vieţii, fericirea de a sta mereu în compania celor dragi, armonia din sânul familiei, pacea dintre oameni şi mulţimirea cu lucrurile mici. Copiii văd mereu partea pozitivă a lucrurilor şi în ei nu este vicleşug.
7. Răbdarea
Ia-ţi un moment de respiro, astfel încât să îţi poţi limpezi gândurile. Copiii iau lucrurile uşor şi pe rând. Îşi folosesc energia în mod constructiv şi ajung mereu la finalitate, obţinând întotdeauna rezultate satisfăcătoare.
8. Iertarea
Omul este predispus şi greşelii. Însă de la cei mici „descoperim” cu bucurie faptul că există şi iertarea.
Cei mici fac multe trăznăi, dar de fiecare dată aşteapă înţelegere din partea noastră, întrucât sunt abia în primii ani de viaţă. A ierta înseamnă a iubi cu adevărat.
De câte ori ne greşeşte fratele nostru şi îşi cere iertare, noi suntem datori să îl iertăm şi să-i primim tristeţea. Aşa spune Iisus Hristos şi aşa cred şi copiii.
9. Dragostea
Copiii ne învaţă să spunem „da”, să privim cu bunăvoinţă pe aproapele nostru, să îl considerăm fratele nostru şi să îi acordăm atenţie şi dragoste. Pentru cei mici nu există diferenţe sau discriminări. Copiii simt dragostea şi o caută în tot ceea ce fac.
Dragostea de aproapele este cea care distruge egoismul, competitivitatea şi acel tip nesănătos de dragoste de sine stătătoare.
1 comentariu