Cum să avem neîncetat rugăciunea în inimă

La începutul vieții duhovnicești rugăciunea este dulce și plăcută. Ea țâșnește de la sine, pentru că sufletul îl simte pe Dumnezeu și este cuprins de dorința de a vorbi cu El, de a-I mulțumi, de a-I aduce slavă.

Cum se face că mulți dintre noi pierdem această înclinație naturală spre rugăciune? Rugăciunea pare un lucru atractiv și necesar, însă atunci când trebuie să o punem în practică, devine cel mai anevoios lucru din lume.

Când Dumnezeu îl luminează pe un om și îi dă să Îl cunoască, acela simte multă dragoste și râvnă pentru rugăciune.

După câțiva ani, harul se retrage și râvna de a se ruga slăbește. Dumnezeu vrea ca noi să continuăm aceeași relație firească pe care am avut-o la început, să nu o întrerupem și să facem din rugăciune un act exterior și formal.

Unii au ajuns să se roage numai din cărți sau după „tipic”, fără să ajungă la o comunicare deschisă și liberă cu Dumnezeu. Or, aceasta este rugăciunea.

Citește și Din ce cauză nu putem rosti neîncetat rugăciunea inimii?

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile noastre lungi, nici de metaniile noastre, dacă le facem din obligație. Cu Dumnezeu nu se cuvine să ne purtăm oricum, la întâmplare, ci cu mare evlavie și atenție.

Greșeala noastră este că ajungem să Îl tratăm pe Dumnezeu ca pe o idee abstractă și nu ca pe o Persoană vie. Uităm cu putem și trebuie să vorbim cu El ca și cu un părinte iubitor, Căruia îi putem descoperi toate neputințele, greșelile noastre și dorințele noastre.

„Dumnezeu este pretutindeni”. Nu trebuie să Îl căutăm în cărți sau în anumite rugăciuni. Pentru a-L simți pe Dumnezeu, este suficient să ne adâncim în noi înșine și să ne deschidem sufletul spre El.

Din cauza lipsei de timp, mulți creștini alocă doar câteva minute rugăciunii. Iar această rugăciune constă în pravila de dimineață sau de seară, rostită pe fugă și fără atenția cuvenită.

Iată ce spune Sfântul Teofan Zăvorâtul:

„Când lucrul nu vă permite să vă săvârșiți pe deplin pravila de rugăciune, săvârșiți-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiți.

Dimineață să-I dați mulțumire și să-I cereți binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii și este de ajuns!”

Mai de folos este să facem rugăciuni scurte pe parcursul zilei, ca să nu pierdem legătura cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni le putem face oriunde și oricând.

„Un strigă din inimă scurt și puternic, iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteți să vă rugați neîncetat. De ceasta să vă îngrijiți și în această direcție să îndreptați tot ce faceți”.

Sfântul Epifanie lămurește că rugăciunea nu are o vreme și un loc anume. Ea este o lucrare care trebuie săvârșită neîncetat, oriunde ne-am afla, orice am face. Iar Sfântul Vasile cel Mare spune că rugăciunea neîncetată înseamnă să ai permanent în inimă starea de rugăciune.

Orice faci, să faci cu rugăciune. Mâinile lucrează pentru hrana cea de toate zilele, iar mintea lucrează rugăciunea, pentru hrana cea veșnică.

Sursă: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtaţi la întâmplare, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/cu-dumnezeu-niciodata-sa-nu-va-purtati-la-intamplare