„Cel ce se îngrijește ca soarele să răsară mâine dimineață la o oră fixă se va îngriji și de frământările voastre cele mici” – Sfântul Nicolae Velimirovici
Cauza principală pentru care lumea de azi este cufundată în atâta tristețe și deznădejde este slăbirea credinței.
Sfântul Nicolae Velimirovici spunea în acest sens că una din cele mai mari foloase ale credinței în Dumnezeu este eliberarea omului de întristări.
„Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea”. Cu cât mai puțin ne raportăm la Dumnezeu în tot ceea ce facem, cu atât mai mult ne chinuim și suferim din pricina grijilor care ne copleșesc, a necazurilor și a ispitelor.
Credința este singurul lucru care poate da sens vieții noastre dezolate, singura ca poate îndrepta căile noastre la liman sigur și liniștit.
„Cât timp copilul știe că există tatăl, care se îngrijește de casă și de toate nevoile casei, orice tristețe dispare îndată printr-un cântec” .
La fel se întâmplă și cu oamenii care au credință puternică în Dumnezeu. Se simt ocrotiți, hrăniți și îngrijiți de Părintele ceresc Care le asigură toate cele necesare vieții acesteia pământești, și făgăduința vieții celei veșnice.
În momentul în care copilul simte că nu-l mai are pe părintele său alături, începe să se simtă orfan. În cuprinde tristețea și spaima.
Mântuitorul i-a întrebat pe cei din vremea Lui, ne întreabă astăzi și pe fiecare dintre noi: „Din ce cauză aveți atâtea tristeți?”
Tristețea omului de azi se numește „stres”. Acest cumul de frământări și îngrijorări pe care diavolul îl aduce asupra noastră ne îmbolnăvește.
Nimeni nu se poate izbăvi singur de aceste stări întrucât cauza lor este îndepărtarea de Dumnezeu. Când omul încearcă să le facă pe toate singur mai tare se împovărează și îmbătrânește înainte de vreme. Se consumă puțin câte puțin, ajungând la o stare cumplită de neputință, de supărare și deznădejde.
„Bucuria se stinge, părul albește, trupul se istovește, furia se adună, până când omul ajunge ca o geantă de piele uscată, plină cu mânie, înclinată spre mormânt”.
Nimeni dintre noi nu trebuie să se îngrijoreze pentru nimic, de vreme ce Mântuitorul ne-a spus că Dumnezeu Tatăl se îngrijește de toate făpturile Sale, și atât mai mult de zidirea Sa cea mai de preț: omul.
Însuși Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârșitul veacului.
Pentru ce dar ne chinuim zadarnic, dacă Dumnezeu este Cel Care ne dă lumina zilei, căldura soarelui, roadele pământului și tot ceea ce este necesar vieții? El va avea grijă să îndepărteze toate frământările noastre inutile dacă ne vom pune nădejdea în El și vom chema numele Lui și ajutorul Lui cu credință.
___________________________________________________________________________________________________________
Sursă: Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 193-194
