Rugăciune de seară cu care ne spovedim înaintea lui Dumnezeu

Așa cum ne silim să ne curățim și să ne spălăm trupul dimineața și seara și ori de câte ori este nevoie, la fel trebuie să ne îngrijim de suflet.

Sufletul nostru se curăță și se face din nou alb și luminos prin spovedanie. Toate greșelile, păcatele și fărădelegile pe care le săvârșim cu voie sau fără de voie, pătează haina sufletului nostru.

 

Spovedania este cel mai bun înălbitor duhovnicesc, care spală murdăria și dă strălucire sufletului care se mărturisește cu sinceritate, cu pocăință și cu credință.

Taina Spovedaniei are o putere covârșitoare asupra stării noastre spirituale și o influență decisivă asupra șanselor noastre de mântuire.

Mântuitorul a zis: „Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer” (Matei 18, 18). Acest lucru înseamnă că toate câte le mărturisim aici în taina spovedaniei, sunt șterse din cartea vieții noastre și Dumnezeu nu ni le mai socotește ca păcate. 

În fiecare zi trebuie să ne facem socoteala faptelor noastre. Cel mai prielnic moment pentru această îndeletnicire mântuitoare este la finalul zilei, când ne facem rugăciunile de seară.

Așezându-ne în liniște la rugăciune, să ne cercetăm pe noi înșine și să-i arătăm lui Dumnezeu greșelile și păcatele noastre, cele săvârșite cu gândul, cu cuvântul, cu fapta sau cu toate simțurile noastre.

Această judecată personală ne poate scăpa de Judecata finală a lui Dumnezeu. Toate mustrările de conștiință care apar trebuie notate și mărturisite la duhovnic în scaunul de spovedaniei, dar pentru ele trebuie să aducem mai întâi pocăință și dorința de a nu le mai repeta.

Fără această cercetare a conștiinței, nimeni nu ar putea să se cunoască pe sine, să se vindece de patimi și să se mântuiască.

O rugăciune foarte frumoasă, care ne ajută să cugetăm la greșelile și păcatele noastre de fiecare zi este cea care se găsește la sfârșitul Psaltirii, după Catisma a douăzecea.

Vom găsi aici și păcate pe care încă nu le considerăm păcate. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, prin smerenie și rugăciune, conștiința va începe să ne mustre pentru cele mai mici gesturi nepotrivite și pentru cele mai ascunse gânduri rele față de semenii noștri. 

Rugăciune pentru cercetarea conștiinței

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește-mă pe mine păcătosul, și-mi iartă mie nevrednicului robului Tău câte Ți-am greșit în toată vremea vieții mele până acum, și orice am păcătuit ca un om, cu voie sau fără de voie, cu lucrul sau cu cuvântul, cu mintea sau cu gândul, din nesocotință sau din înfumurare, din multă trândăvie sau din lenevie.

Ori de m-am jurat pe numele Tău cel sfânt, orice de am jurat strâmb, ori de am hulit în gândul meu, ori de am ocărât pe cineva, ori am năpăstuit, ori am întristat, sau am mâniat cu ceva, sau am furat, sau m-am desfrânat, sau am mințit, sau am mâncat pe ascuns.

Sau pe vreun prieten care a năzuit a mine l-am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l-am necăjit și l-am amărât, sau stând la rugăciune și la cântare, mintea mea cea rea a alunecat spre răutăți.

Sau m-am desfătat peste cuviință, sau am râs nebunește, sau am spus glume, sau m-am trufit, sau la măriri deșarte m-am gândit, sau la frumusețe deșartă am privit și m-am biruit de ea.

Sau m-am lenevit la rugăciune, sau porunca duhovnicului nu am păzit, sau vorbe deșarte am grăit, sau altceva rău am făcut, sau acestea toate și mai mult decât acestea am făcut și nu le mai țin minte.

Miluiește-mă Doamne, și mi le iartă toate, ca un bun și de oameni iubitor, ca în pace să adorm și să dorm, cântând, binecuvântând și slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh. Amin”.