Rugăciune către Preasfântului Duh pentru iertarea păcatelor de peste zi
Această rugăciune a fost alcătuită de Sfântul Efrem Sirul, și se găsește la începutul Rugăciunilor de Seară din pravila oricărui creștin, fiind deosebit de importantă pentru curățirea sufletului și mântuirea noastră.
Sfinții Părinți vorbesc despre necesitatea cercetării conștiinței în fiecare zi, pentru a face socoteala păcatelor și a cere iertare și îndreptare de la Dumnezeu. Căci cei care se judecă pe ei înșiși în viața aceasta vor scăpa de dreapta Judecată a lui Dumnezeu.
Nu există clipă în care să nu păcătuim cu ceva împotriva lui Dumnezeu: cu gândul, cu privirea, cu cuvântul, cu simțurile și cu faptele. Chiar și o singură zi dacă am viețui pe pământ, tot nu am fi cu desăvârșire curați înaintea lui Dumnezeu.
Pentru aceasta avem nevoie de pocăință permanentă și de botezul cel de-al doilea – spovedania, pentru a curăța mintea, a înălbi și înnoi haina sufletului nostru. Iată ce frumos spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre cercetarea conștiinței:
„Să chemăm conștiința noastră și să facem cu ea socoteala vorbelor noastre, faptelor noastre, gândurilor noastre. Ce vorbe au fost cheltuite prost, pe sudalme, nerușinări, bârfiri.
Ce cuget a chemat privirea noastră spre spurcăciuni. Ce gând a fost pus în lucrare spre răul prin mâini, prin limbă, prin priviri.
Să ne cerem socoteală nouă înșine de ceea ce am făcut și am zis de-a lungul zilei. De vom descoperi vreo greșeală, să ne pedepsim conștiința, să ne certăm voia, să aplecăm cugetul nostru sub durere cu atât tărie, încât să nu mai îndrăznească, atunci când ne vom scula, să ne ducă spre aceeași prăpastie a păcatului, aducându-și aminte de asuprirea din ajun.
Și dacă socoteala noastră ne arată multe păcate, să ne arătăm înțelepți punând în locul lor fapte bune. „În locul cuvintelor aruncate prostește, rugăciuni. În locul privirilor nerușinate, milostenii și postiri.
Socoteala pe care obișnuim s-o facem cu banii noștri de cum răsare soarele, s-o facem așadar și pentru faptele noastre, după masa de seară, mai înainte de a ne pleca fruntea pe pernă, când nimeni nu ne supără și nimic nu ne tulbură.”
Rugăciune către Preasfântului Duh pentru iertarea păcatelor
„Doamne Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, milostivește-Te și-mi iartă mie, nevrednicului robului Tău, orice am greșit eu astăzi ca un om, iar mai vârtos ca unul fără de omenie.
Greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele întru cunoștință și întru necunoștință, cele din răpire și din neluare-aminte, și din multa mea trândăvie și lenevie.
Ori pe numele Tău cel sfânt m-am jurat strâmb, ori de l-am hulit în minte; ori de am ocărât pe cineva, ori de am clevetit, ori de am scârbit, ori de am blestemat pe cineva, ori de l-am mâniat întru ceva, ori de am mințit.
Ori prieten a venit către mine și l-am trecut pe el cu vederea, ori pe vreun frate de l-am necăjit și l-am amărât. Ori stând eu la rugăciune și la cântarea de psalmi, mintea mea cea rea și vicleană s-a abătut la lucrurile cele lumești, și rele și viclene.
Ori fără de cuviință m-am desfătat, ori șagă și glume am grăit, ori nebunește am râs, ori în deșert m-am mărit. Ori cu pântecele m-am lăcomit, ori m-am mândrit, ori frumusețe deșartă am privit, ori de dânsa m-am îndulcit.
Ori cele ce nu mi se cade am bârfit, ori neajungerea fratelui meu am văzut-o, și pe ale mele nenumărate neajungeri și greșeli le-am trecut cu vederea. Ori de ruga mea m-am lenevit, ori alt oarecare rău am făcut.
Pentru acestea toate, și pentru altele pe care le-am lucrat și nu le țin minte, miluiește-mă, Doamne, și mi le iartă mie, netrebnicului robului Tău, ca un bun și iubitor de oameni!
Ca în pace să adorm și să dorm eu, curvarul, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl și cu Fiul, acum și de-a purure și în veci. Amin.”
