Nu doar în răbdarea bolii ci și în redobândirea sănătății este esențială rugăciunea

Bolile vin de multe ori în viața noastră ca o consecință a păcatelor săvârșite. Păcat înseamnă orice încălcare a poruncilor lui Dumnezeu.

Despre legătura dintre păcat și suferință putem găsi multe versete în Cartea Psalmilor. Iată câteva:

„Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele” (Ps. 37, 3-8)

Psalmistul dă mărturie despre faptul că consecințe ale păcatelor pot fi durerile, necazurile, gârbovirea ființei noastre, slăbirea oaselor, mâhnirea, întristarea, smerirea de nevoie.

Cel suferind cu trupul trebuie să înfrunte boala duhovnicește, spune Părintele Dorin Nifon Iancu. Iar cea mai bună cale de a face aceasta este rugăciunea. Tot psalmistul ne arată aceasta:

„Eu am zis: „Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit ție” (Ps. 40, 4).

Ca să ne redobândim sănătatea trebuie să cerem vindecarea sufletului, care bolește din pricina păcatelor.

Sfântul Varsanufie îi scrie unui frate bolnav care îi cerea rugăciunile că trebuie să facă el însuși puțină rugăciune ca să primească tămăduire:

„Frate moleșit și cârtitor, de ce te necăjești și de ce trimiți cereri departe, când Îl ai pe Domnul Iisus, stându-ți aproape și dorind să fie chemat de tine în ajutorul tău? Strigă către El: Stăpâne! și-ți va răspunde. Atinge marginea hainei Lui și-ți va vindeca nu numai această boală, ci și toate patimile. Nu te necăji, mila lui Dumnezeu este aproape” (Filocalia 11, p. 439).

Și pentru ca vindecarea să aibă loc, nu este suficientă doar rugăciunea personală. Trebuie să ne spovedim la părintele duhovnic, să luăm dezlegare de păcate și să primim canonul rânduit.

„Nu doar în răbdarea bolii, ci și în redobândirea sănătății, este esențială vorbirea omului cu Dumnezeu, prin mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei, prin Sfânta Împărtășanie, prin ungerea cu untdelemnul sfințit în Taina Sfântului Maslu”.

Mult ajută la vindecarea bolilor participarea la Sfântul Maslu. Această taină a ungerii este arătată în pilda Samarineanului milostiv, unde Hristos Însuși îl ridică pe cel rănit și îl duce la casa de oaspeți (care este Biserica), pentru a primi tămăduire.

Bolile trebuie înfruntate cu rugăciune, dar și cu răbdare, care vine din smerenie. Și dacă după multă rugăciune și stăruință omul nu primește vindecare, și aceasta trebuie acceptată cu smerenie. Poate că Dumnezeu socotește că boala îi este mai de folos pentru mântuire decât sănătatea.

În aceste cazuri, rugăciunea nu trebuie să slăbească, pentru că ea „atrage harul Duhului Sfânt, dăruiește iertarea păcatelor și pacea sufletului”.

Cei bolnavi trebuie să priceapă sensul bolii care i-a cuprins. Aceasta este mult mai importantă decât vindecarea în sine. Dumnezeu Însuși și pronia Lui sunt ascunse în boală.

Citește și: 

„Oare boala noastră nu face parte din planul iubirii lui Dumnezeu pentru noi?” – cum să te rogi când ești bolnav
Lasă-ți boala în voia lui Dumnezeu – Sfântul Porfirie
Boala înainte de moarte este mântuitoare – ea vine din milostivirea lui Dumnezeu

Sursă articol: Pr. Dorin Nifon Iancu, Bolile se înfruntă duhovnicește, prin rugăciune, Mărturie athonită: https://marturieathonita.ro/bolile-se-infrunta-duhovniceste-prin-rugaciune/