Cuvinte sfinte din Ardeal – Părintele Arsenie Boca

România este cu siguranţă un pământ binecuvântat, un loc cercetat adesea de Dumnezeu prin sfinţii săi. Au trecut zeci de ani de când s-a mutat în latura luminii dumnezeieşti, dar părintele Arsenie Boca este încă viu printre noi.

 Părintele Arsenie Boca

A vindecat în timpul vieţii sale pământeşti milioane de suflete, şi aşa cum a promis înainte de trecerea sa la cele sfinte, el ajută încă şi mai mult astăzi, de dincolo.

„Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte rosturi sunt străin.”

Despre Părintele Arsenie Boca

Teolog, pictor, Ieromonah şi stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus şi al Mănăstirii Prislop, Arsenie Boca este un fenomen al monahismului românesc de o originalitate desăvârşită.

I-a povăţuit pe toţi să urmeze iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, fără să facă deosebire. I-a îndemnat apoi să păstreze o viaţă curată şi bine-plăcută lui Dumnezeu: „cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi”.

A lui Dumnezeu este să fim curaţi şi a lumii este să fim ascultători faţă de obligaţiile sociale, după cum zice şi Hristos în Evanghelie: „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu”.

Cuvântul părintelui era scurt, simplu şi trezvitor. Privirea sa era însă şi mai scrutantă şi schimbătoare de vieţi. Mulţi din beneficiarii minunilor sale au mărturisit despre puterea pătrunzătoare şi tămăduitoare a privirii sale. Avea harul clar-vederii şi cu aceasta i-a încredinţat pe mulţi creştini că Dumnezeu este cu el şi prin el cu noi.

Părintele era un om al lucrurilor simple, adevărate. Spunea în acest sens: „să ai puterea şi ingeniozitatea organizării simple a lucrurilor, care prin neorânduiala lor se fac complicate”.

Odihna sufletească vine din urmarea lucrurilor şi a ideilor simple, pline de profunzime. Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi orice abatere de la porunca iubirii lui Hristos este un nod în plus la cursul lin al vieţii pământeşti, care are ca destinaţie Împărăţia Cerurilor. Iată ce frumos spunea părintele: “Fie prin munţi, fie prin văi, mă las purtat de mâna nevăzută a Providenţei, numai să mă ducă în patria cea de sus!”

Este esential pentru noi să devenim fii ai Celui Preînalt. Chemarea lui Dumnezeu în viaţa noastră ne aduce spor în toate. Părintele crede că „dacă însă omul Îl va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii şi a vieţii, va avea şi atunci de toate, dar ca un hoţ, nu ca un fiu, până va ajunge să nu mai aibă nimic”.

“Fii întotdeauna cu Dumnezeu dacă vrei ca El să fie cu tine. Domnul dă şi Îşi revarsă darurile Sale cu îndurare celui ce primeşte cu o smerită recunoştinţă; iar de la cel nerecunoscator i se va lua şi ceea ce i se pare că are.”

“A venit bunăstarea, multumeşte-I lui Dumnezeu şi bunăstarea îţi va fi puternică. A sosit nenorocirea, multumeşte-I lui Dumnezeu şi nenorocirea se va curma. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Mormântul părintelui arată astăzi ca o grădiniţă cu flori. Este un locaş viu, în permanenţă adăpat de lacrimile credincioşilor care vin la părintele pentru ajutor. Unii vin pentru o alinare sufletească, alţii pentru o nesperată vindecare trupească.

Chiar şi cei mai şovăielnici în credinţă doresc să-şi încerce „norocul” cu o vizită la mormântul părintelui, despre care au auzit că este un loc unde dorinţele se îndeplinesc.