Sfaturi de la Părintele ARSENIE BOCA pentru omul modern

Am ales pentru acest post selecţii dintr-o scrisoare duhovnicească de la Părintele Arsenie Boca pentru unul din fiii săi dohovniceşti.

Pildele pe care le putem extrage de aici sunt de o bogăţie imensă. Sfaturile părintelui Arsenie Boca au o valoare veşnică pentru că tratează problema omului de rând şi preocupările sale de zi cu zi.

Ele sunt medicamente sănătoase pentru trup, suflet şi minte deopotrivă, care se regăsesc deja în interiorul fiecăruia dintre noi.

Despre boli

Părintele Arsenie Boca a văzut în omul modern un om al perfecţiunii. Însă această perfecţiune este căutată de noi nu la sursa de origine, adică la Dumnezeu, ci în noi înşine. Ori noi, pământenii, suntem făpturi create şi nu creatoare. Tot ceea ce izbutim să facem sunt de fapt daruri ale lui Dumnezeu. Cum zice acolo „ale Tale dintru ale Tale, Ţie-ţi aducem de toate şi pentru toate”.

Dorinţa de a avea totul nu este sănătoasă. Iată ce sfaturi dă Părintele Arsenie Boca unei persoane:
„Dumneata trebuie să te împaci cu situaţia sănătăţii mai puţine. A dori, la disperare o sănătate deplină poate duce până la sinucidere. A dori să lucrezi mai mult, a fi nemulţumită că nu poţi să urci scările, că nu poţi aduce apă, spăla sau face alte lucrări, duce la stări sufleteşti în care blestemi părinţii, lumea şi poţi învinui şi pe Dumnezeu.”

Despre mulţiumire

Cineva spunea că fericirea este capacitatea de a te bucura de ceea ce deja ai. Nu cere mai mult decât poţi duce. Dincolo de asta, omul nu trebuie să caute cetate stătătoare aici, pe pământ. Dumnezeu ne dă sănătate şi bucurii, dar la un moment dat toate se sfârşesc, pentru că El ne-a pregătit ceva mai bun, ceva veşnic, nemuritor.

”Dumneata să fii recunoscătoare purtării de grijă a lui Dumnezeu, că ai cu cine te ajuta, cine să te îngrijească şi celelalte. A cere o minune e prea mult. Credinţa nu implică numaidecât o tămăduire organică. Credinţa numai atât ne dă: linişte sufletească,  în orice împrejurare ne-am găsi.”

Despre răbdare şi rostul suferinţelor

„Viaţa cere şi răbdare. Răbdarea e o virtute şi o credinţă”. Părintele Arsenie spune cu tărie că suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului. Suferinţa – mai ales cea inevitabilă – poate fi întoarsă în favoarea noastră, când o acceptăm. Cu asta se face dintr-o dată uşoară.

Pe deasupra, liniştea sufletească o mai asigură şi convingerea că suferinţele pe care le avem de dus, inevitabil sunt cu un rost, pe care neînţelegându-l limpede, nu-l aprobăm cu uşurinţă. Bine ar fi să fim atât de creştini încât să răbdăm cu bucurie orice răstignire pe cruce.

Creştinismul nu înlătură suferinţa, ci schimbă punctul de vedere asupra ei. De aceea Iisus n-a înlăturat toate suferinţele întâlnite, ci a corectat, prin pilda proprie, modul de a le primi. Iisus n-a fugit de suferinţă, cum fugim noi… Deci nu putem cere să-Şi schimbe învăţătura, fiindcă noi suntem prea slabi.„