Rugăciune către Sfântul Nicolae, mult-milostivul mijlocitor al păcii și al însănătoșirii sufletești

Îndreptător credinței și chip al blândeților – așa începe „caracterizarea” multor sfinți ierarhi în troparele alcătuite de scriitorii bisericii.

Același chip al blândeții îl vedem și la Sfântul Nicolae. Un copil spunea, în gândirea sa innocentă, că Dumnezeu este așa de bun ca Sfântul Nicolae.

Lucrurile stau invers, pentru că Dumnezeu este izvorul tuturor bunătăților, a păcii și a dragostei, iar sfinții s-au adăpat din belșug din acest izvor.

Cu adevărat Sfântul Nicolae poate fi socotit un sfânt milostiv și plin de bunătate. S-a arătat grabnic ajutător al celor săraci, necăjiți, întemnițați și primejduiți încă din viața aceasta.

Iar după adormirea sa, minunile pe care se fac prin mijlocirea acestui sfânt iubit de creștini curg și azi neîncetat.

Oamenii îl cheamă în rugăciune atunci când se află în mari necazuri, dureri și primejdii, în ispite și lipsuri, în boli și întristări.

Într-o carte cu noi minuni ale Sfântului Nicolae, apărută în 2004, putem vedea cât de repede și minunat intervine Sfântul Nicolae când este chemat cu toată inima.

Într-un spital, medicul abia terminase o operație, însă la scurt timp bolnav a început să sângereze tare. Chirurgul nu înțelegea de unde venea acea hemorogie. Temându-se ca nu cumva pacientul să moară, în disperarea în care se afla a strigat la Sfântul Nicolae: „Nicolae, făcătorule de minuni, ajută-mă!”

Întorcându-și privirea pentru o clipă către unul din asistenți care îi spusesă ceva, s-a uitat din nou la masa de operație. Hemoragia se oprise brusc și fără de veste.

Acela a fost momentul în care chirurgul respectiv și colegăii săi au devenit credincioși. Ei au hotărât ca fiecare operație pe care o realizează să o înceapă cu rugăciune.

În aceeași carte se relatează cazul unei femei văduve din Moscova al cărui soț murise pe front. Ea și copiii ei trăiau foarte rău și în mari lipsuri. Nu mai suferea să-și vadă copiii în acea stare jalnică și se gândea să-și pună capăt zilelor.

Avea o iconiță cu Sfântul Nicolae în casă, dar nu era credincioasă și nu se ruga. Într-o zi, a văzut icoana și a început să îl dojenească pe Sfântul Nicolae, zicându-i: „Cum poți privi liniștit la aceste chinuri, la cum lupt eu singură? Vezi, copiii mei mor de foame! Iar tu nu faci nimic ca să mă ajuți în vreun fel!”

Această „rugăciune” rostindu-o cu mânie și mâhnire, a ieșit din casă spre râul din apropiere. Și cum mergea ea, s-a împiedicat și a căzut jos. Când și-a ridicat privirea, în fața ei a văzut un vraf de bacnote de zece ruble, care erau așezate în semnul Sfintei Cruci.

Nevenindu-i să creadă și plină de frică, s-a uitat în jur să vadă de este cineva care ar fi putut pierde acei bani. Nevăzând pe nimeni, a înțeles că Dumnezeu a ajutat-o prin Sfântul Nicolae, trimițându-i acei bani.

Atât de mult s-a pătruns la inimă de acea minune încât a devenit credincioasă. Întorcându-se acasă, a căzut în genunchi în fața icoanei și a mulțumit lui Dumnezeu. După acea întâmplare minunată a început să meargă la biserică, iar unul din fiii ei a ajuns preot.

Rugăciune către Sfântul Nicolae, mult-milostivul mijlocitor al păcii și al însănătoșirii sufletești

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„Blândețea cea limpede, pacea lui Dumnezeu și liniștea minții lucrătoare în tăcerea rugăciunii strălucesc pe chipul tău cel dumnezeiesc, Sfinte Părinte Nicolae, iar grabnicul tău ajutor vine din întâmpinarea tuturor celor care suspină înaintea inimii tale milostive.

Revărsare preabogată a bunătății cerești sunt faptele milosteniei tale, iar mulțimea uriașă a celor care au fost ajutați de tine e cunoscută doar de Domnul.

Acestea știindu-le, cu durere în inimă dar și cu nădejde, cerem gingășia cea minunată a darurilor tale tăinuite în smerenie, ca sorbind din susurul lacrimilor cu care tu te pocăiești pentru noi, să ne cutremurăm până la temeliile sufletului și, lepădându-ne de dragostea pentru moarte și întuneric, să ne întoarcem fața spre Lumina cea dumnezeiască, printru care ni se dăruiește cunoștința urâciunii păcatelor noastre.

Izbăvește-ne pe noi din robia cea schingiuitoare a temniței plăcerii și, fărâmându-ne gratiile voirilor dobitocești, slobozește-ne din duhoarea de hoit a morții sufletești.

Scoate-ne la pășunea cea duhovnicească a Sfintelor Taine, ca veselindu-ne cu bucuria iertării păcatelor, să se primenească viața noastră cu primirea Trupului și Sângelui Domnului, întru care este tăinuită toată dragostea pentru firea cea omenească a Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Citește și: Rugăciune către Sfântul Nicolae, ajutătorul celor lipsiți, necăjiți și primejduiți

Surse articol:

1. Rugăciune către Sfântul Nicolae, mult-milostivul mijlocitor al păcii și al însănătoșirii sufletești, Lacrimi Preschimbate în Bucurie, 40 de rugăciuni în vreme de pandemie, îndurare, izolare sau grea suferință, Editura Sophia, pp. 45-48
2. Doxologia, Sfântul Nicolae oprește hemoragia: https://doxologia.ro/sfantul-nicolae-opreste-hemoragia
3. Doxologia, Femeia văduvă și bacnotele așezate în semnul crucii: https://doxologia.ro/femeia-vaduva-bancnotele-asezate-semnul-crucii