Când gândul îți spune să mai iei o gură de mâncare după ce te-ai săturat, să știi că acela e de la drac! Protos. Dionisie Ignat

Alimentația din zilele noastre este foarte diferită de așa-zisa dietă a strămoșilor noștri. Nivelul de activitate fizică a scăzut dramatic, iar mesele sunt tot mai îmbelșugate.

Omul de azi mănâncă mult și arde puțin. Este sedentar și se îngrașă din cauza excesului caloric.

Cuprins

Toggle

Oferta alimentară este ispititoare

Oferta de alimente este extrem de generoasă și cu greu rezistăm impulsului de a le pune în coș. Fie că avem bani sau nu, cu toții suntem cuprinși de ferva cumpărăturilor.

O altă problemă este că produsele alimentare din magazine alimentare sunt frumos ambalate și apetisante din cauza substanțelor artificiale adăugate.

Acestea au scopul să altereze gustul, să crească apetitul și mâncatul excesiv. Mulți am devenit robi ai industriei alimentare și chiar dependenți de anumite produse gustoase.

Nu ne mai hrănim ca să trăim, ci alimentele au devenit un obiect de plăcere, de desfătare. Hrana nu mai este folosită în scopul ei firesc, acela al supraviețuirii.

Doza face otrava

Din iubire de oameni, Dumnezeu ne-a lăsat liberi. Toate sunt puse înaintea noastră spre alegere, spre cumpănire. Toate sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos.

Protosinghelul Dionisie Ignat spune că Dumnezeu a făcut ca pielea corpului să fie moale și extensibilă. Dacă ar fi fost rigidă, la prima gură de mâncare în plus am fi simțit că nu mai putem.

Atunci când mâncăm mai mult decât avem nevoie, stomacul și pielea se dilată și nu simțim imediat că am întrecut măsura. „Dacă ar fi fost să ne strâmtoreze și patima ar fi lucrat în noi, am fi crăpat”.

Cunoaște-ți măsura și puneți-ți limita potrivită

Omul trebuie să se cerceteze pe sine și să își pună singur limită. Suntem diferiți unul de altul și fiecare are o nevoie mai mică sau mai mare de hrană.

„Trebuie să te cunoști pe tine. Uită-te în <cartea tehnică>, vezi cât e <rezervorul>. Dacă e 45 de litri, de ce bagi 50? Că dai pe-afară și se prăpădește și carburantul, prăpădești și banii și te și îmbolnăvești”.

Unii au un stomac mai mic, alții mai mare. Unii pot mânca mai mult, alții doar puțin ca să se sature.

Cea mai mare virtute, la care puțini ajung, este discernământul. Sfinții Părinți o mai numesc „dreapta socoteală”. Este fericita cale de mijloc care nu urmează extremelor.

Este mai ușor să ajunezi decât să mănânci fără să te saturi

La masă ni se cere cumpătare. Nici prea mult, nici prea puțin. Părintele Arsenie Boca îi spunea mamei Părintelui Dionisie că este ușor a ajuna și greu a te înfrâna de la multă mâncare.

„Toată lumea poate să ajuneze. De ce nu faci ce este mai greu? Mai greu este să mănânci și să nu te saturi”.

Mama părintelui postea mult, nemâncând nimic până seara. Când a mers la Părintele Arsenie, acesta i-a spus că mai anevoios este să mănânci fără să te saturi decât să nu mănânci deloc.

Cine vrea să ducă o viață duhovnicească trebuie să se păzească de mâncatul excesiv. Sfântul Siluan Athonitul spunea că Duhul Sfânt nu poate veni într-un pântece plin.

Când te ridici de la masă trebuie să fii încă puțin flămând. Sfinții Părinți recomandă să te oprești din mâncat atunci când pofta este încă aprinsă. Cu alte cuvinte, să nu mănânci până la săturare. Fiecare știe cam cât poate să mănânce, fără să se simtă plin.

Nu multa mâncare îți dă energie și putere

Studiile converg spre ideea că omul poate rezista cu puțină hrană. Ba chiar se descurcă mai bine fără multă mâncare. Experiența perioadelor de foamete au demonstrat că se poate.

Perioadele de exces alimentar specifice zilelor noastre cultivă plăcerea gustului în detrimentrul sănătății. Multe din bolile „moderne” sunt cauzate de alimentația de tip occidental, care este nu doar abundentă, ci și bogată în substanțe artificiale.

Unii cred că mâncarea multă le dă rezistență. Dar sunt oameni care pratică postul cu apă și se vindecă de boli, precum hipertensiune sau chiar diabet. Ba încă simt o revigorare incredibilă a organismului.

O mâncare este hrănitoare dacă ne oferă suficiente calorii. Nu cantitatea contează, ci energia pe care ne-o dă masa.

Instinctul de a mânca pentru supraviețuire este însoțit la unii de frică. „Vai, trebuie să mănânc, ca să nu mor de foame. Vai, dacă nu mănânc o să amețesc, o să cad pe jos”.

Când mănânci puțin, te simți mai ușor și mai vioi, iar mintea este mai ageră. Acestea se datorează faptului că organismul nu mai consumă energia pe digestie.

Pofta de a mânca peste limită este șoapta diavolului

Sfântul Ioan Casianul include lăcomia pântecelui între cele 8 gânduri ale răutății sau păcate de căpetenie.

Mâncatul cu moderație este cheia reușitei. Însă, așa cum spunea Părintele Arsenie, este greu să te oprești la timp. De multe ori, pofta este cea care ne conduce.

„Sfinții Părinți spun așa: „În momentul în care gândul îți spune să mai iei o lingură, să știi că aceea e de la drac. N-o mai lua!”

Mintea noastră trebuie să fie stăpână pestru trupul și acțiunile lui. Fiecare trebuie să își impună o limită.

Iar când gândul te îndeamnă să mai mănânci și să mai bei, deși te-ai săturat sau ești aproape de sațietate, să ai tăria să te oprești. Să recunoști că aceasta este o ispită de la diavol și că nu trebuie să îi dai curs.  

În rugăciunea de la masa de seară spunem: „Mânca-vor săracii și se vor sătura”. Dar dacă ai mâncat toată ziua și seara vrei din nou să mănânci, această rugăciune se transformă în osândă: „Mânca-vor săracii și se vor umfla ca sacii”.

Părintele Dionisie spune că mâncatul seara este dăunător. Ideal ar fi ca ultima masă să fie servită cât mai devreme, în jur de ora 17:00. Unii iau cina la ora 18:00 sau cel târziu la 19:00.

Educația mâncatului cu moderație începe în familie

„Limita, în ceea ce privește lăcomia pântecelui, este să mănânci și să nu te saturi”. Părintele Dionisie spune că această educație se începe în familie. „Dacă părinții le permit copiilor toate prostiile, toate mâncărurile – mai ales astea din fast-food-uri, îl fac pe copil să nu aibă o limită”.

Părintele însuși a crescut cu porții mici de mâncare: „Eu am crescut acasă cu niște farfurioare. Două polonice de ciorbă încăpea în ele, atât! Asta e porția”.

Patima mâncatului se stimulează și atunci când avem mai multe feluri de mâncare la masă.

„Să fim foarte atenți când vine, subtil, gândul acela „mai ia o înghițitură! Lasă lingura jos și spune „nu mai, atât! Înseamnă că ce va urma nu va fi bine, e dincolo de limită”.

A te mulțumi cu puțin este, până la urmă, o stare de recunoștință și de virtute.

Citește și:

Dacă simți foame după masă, ai mâncat bine. Dacă te simți plin, înseamnă că te-ai otrăvit – Hippocrate
Mâncați până când sunteți 80% sătui – o metodă japoneză
Pe vremuri ne mulțumeam cu puțin și eram bucuroși – Ștefan Hrușcă

Sursă articol: TRINITAS TV, Sfaturi duhovnicești, De ce este păcat mâncatul în exces? https://www.youtube.com/watch?v=IVcQdNkpjig&ab_channel=TRINITASTV