Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul, lucrător preaiscusit al rugăciunii lui Iisus (28 august)

Sfântul Iosif Isihastul (1898-1959) mai este cunoscut și sub numele de „Gheron Iosif” sau „Iosif al peșterii”.

Încă din troparul său aflăm cine a fost acest mare bărbat: culme a sihaștrilor, lucrător preaiscusit al trezviei și povățuitor al rugăciunii neîncetate.

Rugaciune catre Sfantul Iosif Isihastul - lucrator preaiscusit al rugaciunii lui Iisus (28 august)

Rugaciune catre Sfantul Iosif Isihastul: The Ascetic Experience

Sfântul Iosif este cunoscut astăzi ca unul din cei mai mari nevoitori și asceți ai secolului 20. Este considerat de asemenea restauratorul tradiției rugăciunii inimii din Sfântul Munte.

Asemenea lui, ucenicii săi ai atinse măsuri mari, precum Părintele Iosif Vatopedinul, Părintele Arsenie sau Părintele Efrem Filotheitul.

Gheron Iosif a ajuns în Muntele Athos la vârsta de 23 de ani, după ce a avut un vis în care a fost încredințat de chemarea Domnului spre o viață de sfințenie.

Era dornic să învețe rugăciunea inimii, dar nu a găsit în Athos niciun povățuitor duhovnicesc. S-a întâlnit cu Părintele Arsenie, cu care a rămas împreună până la sfârșit.

Petreceau neîncetat în rugăciune, hrănindu-se doar cu pâine uscată și multă rugăciune. În jurul lui s-au adunat șapte bărbați care au îmbrățișat acest stil de viață foarte auster.

Din cauza traiului său foarte ascetic – hrană puțină, privegheri îndelungi și concentrare neîncetată în rugăciune, starea lui de sănătate s-a șubrezit foarte tare. În ciuda condiției sale fizice vătămate, nu și-a îngăduit să se relaxeze deloc, ci petrecea permanent în asceză.

O perioadă lungă a fost ispitit de duhul curviei, deși era feciorelnic și cu trupul și cu sufletul. În toiul luptelor cu demonii desfrânării – care se arătau adesea aievea – se bătea pe sine foarte tare și mult se chinuia pe sine ca să se păzească nevătămat.

El însuși mărturisește cum a fost izbăvit de această cumplită ispită:

„Spuneam rugăciunea minții aplecat […] am simțit după aceea o mână peste mine, care mă îndemna spre pofta trupească. Mă întorc și văd pe demonul desfrânării. M-am repezit asupra lui ca un câine – astfel de înverșunare aveam în mine – și l-am apucat. În mâinile mele i-am simțit firele de păr ca cele de porc. S-a fîcut nevăzut. Locul acela s-a umplut de miros greu. Din clipa aceea a plecat împreună cu el și războiul trupului și am devenit ca un prunc neprihănit […] S-a așternut pacea în sufletul meu și am scăpat definitiv de toate patimile cele necurate ale trupului. Și mi-a fost dată în dar curăția, însă într-o măsură atât de mare, încât să nu mai fac deosebire între femeie și bărbat”.

O astfel de viață de mucenicie asumată i-a adus repede sfârșitul. Gheron Iosif a adormit întru Domnul pe când avea 61 de ani.

Ca răsplată pentru viața sa de mare înfrânare, jertfă, osteneli și lipsuri, Dumnezeu l-a dăruit cu multe harisme. S-a învrednicit de multe ori de vedenii minunate, de prezența Domnului și a Preacuratei Maicii Sale.

Primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, deosebirii duhurilor și cunoașterii gândurilor. Este considerat un dascăl al rugăciunii neîncetate.

Însăși ziua mutării sale i-a fost vestită de Maica Domnului, fiind pe data de 15 august, de adormirea ei. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului în anul 2020. Ziua de prăznuire a fost stabilită pe 16 august, sau 28 august (pe calendarul nou).

Creștinii se pot ruga Sfântului Iosif să îi ajute în ispite, în lupta cu patimile și ca povățuitor în rugăciunea neîncetată.

Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„Sfinte Părinte Iosif, iată că viața mea a ajuns în durerile cele atotcuprinzătoare ale sufletului și nu găsesc niciun făgaș de izbăvire din această împotmolire.

Vicleșugurile nesimțirii, ale minciunilor și ale fățărniciilor din mine au zdrobit puterile omului lăuntric, prăvălindu-mă cu totul în temnița cugetelor și a poftelor materialnice

Nu găsesc nimic de care să mă prind și să mă ridic din tăvălirea în obiceiul cel rău și ucigător de suflet. Pentru aceea, mă îndrept către tine, dumnezeiescule Iosif, năzuind la chipul tău cel plin de strălucirea harului și îți cer cu umilință să te faci și pentru mine fulger și luminare a conștiinței, ca întru milostiva strălucire a venirii Duhului Sfânt, să vă întru mine semințele cele otrăvite ale păcatului.

Cu hărnicia ta cea sfântă scoate-mă din negura fărădelegii și întorcându-mă spre Dumnezeu, dă-mi a purcede întru ocrotirea ta pe calea cea strâmtă a Evangheliei și a Crucii.

Curăță-mă de întunecarea pe care am adus în lume prin neputințele și fărădelegile mele, iar pe cei pentru care am fost pricină de sminteală, luminează-i, înnoiește-i și-i tămăduiește cu puterea cea dătătoare de viață a rugăciunilor tale”.

Pogoară asupra mea răcorirea cea binecuvântată a lacrimilor de pocăință, ca nimicindu-se bârnele judecării semenilor, să îmi văd măsura și neputința și să nu mă socotesc a fi drept și bun, făcându-mă astfel asemenea mormintelor văruite.

Pecetluiește-mă și pe mine cu binecuvântarea ta cea lucrătoare, ca să port întru răbdare tot ceea ce Domnul va aduce asupra mea spre tămăduire, curățare și înnoire nemincinoasă, ca astfel să gust și eu din osteneala cea temeluitoare, dintru care se nasc toți cei care caută a vedea slava Împărăției Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin”.