Ce să faci când îți vine să te mânii pe aproapele tău – Sfântul Iosif Isihastul

Mânia este o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru a o folosi împotriva răului.

Când ea ne stârnește împotriva aproapelui nostru, ea trebuie înăbușită imediat.

Ce sa faci cand iti vine sa te manii pe aproapele tau – Sfantul Iosif Isihastul: Sfantul Munte Athos

Gheron Iosif Isihastul sfătuiește pe un ucenic al său din lume cum trebuie să se lupte cu propria mâniei:

„Când îți vine mânia, strânge din dinți cu tărie și să nu vorbești în nici un fel celui care te ocărăște sau te necinstește, te ceartă sau te ispiteșe în multe feluri fără vreun motiv”.

Primul pas prin care putem domoli pornirea mânioasă este să păstrăm tăcerea. Să nu vorbim.

La mânie omul poate spune multe vorbe urâte, de care se va căi mai târziu. Iată ce frumos spune Psalmistul în Cartea Psalmilor:

„Zis-am: Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea.

Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc” (Ps. 38, 1-4).

Citește și – „Prima victorie împotriva mâniei este de a păstra tăcerea”

Iar în alt loc zice:

„Părăsește mânia și lasă iuțimea; nu căuta să viclenești. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce așteaptă pe Domnul vor moșteni pământul” (Ps. 36, 7-9).

Domnul spune că cei blânzi vor moșteni pământul.

Înfrânarea limbii de la a grăi cuvinte împotriva semenilor este un semn de mare stăpânire de sine.

„Cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea”.

De ce trebuie să ne purtăm cu blândețe și să nu dăm curs mâniei?

Pentru că Dumnezeu caută cu îndurare spre cei buni:

„Ochii Domnului spre cei drepți și urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar fața Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor” (Ps. 33, 12-15).

Calea de ieșire a mâniei este însăși gura noastră.

Dacă vom reuși să ne oprim limba de la rău, mânia se va stinge.

„Atunci șarpele se va răsuci în inima ta, se va ridica până la gât, dar dacă nu-l lași să iasă se va înăbuși și va crăpa”.

Citește și – Când răspunzi la rău cu rău ești biruit, nu de oameni, ci de patima mâniei care te stăpânește

Exersând în această stăpânire a limbii la mânie, pornirile noastre iuți vor slăbi în timp.

„Dacă acest lucru se va repeta de câteva ori, se va împuțina și în cele din urmă va înceta”.

Trebui să știm că mânia izvorăște din egoism, din mândrie, orgoliu și dorința de a ni se da dreptate.

Ea nu ajută niciodată la îndreptarea celuilalt, ci pune foc peste foc.

Omul trebuie luat cu „binișorul”. El se schimbă în bine atunci când îl abordăm cu bunătate, cu înțelegere, și nu cu ură, ocări și ieșiri nervoase.

„Deoarece omul este zidit cu minte și blând, se îndreaptă neasemuit mai bine cu dragoste și cu blândețe decât cu mânie și cu sălbăticie”.

Blândețea este îmblânzitoare, pacea este împăciuitoare, binele este îmbunător.

„Acest lucru l-am descoperit și eu în multă și mare în încercare. Cu binele și cu dragostea poți îmblânzi pe mulți.

Și dacă cineva este bine intenționat, îl faci foarte repede să se îndrepteze și chiar să devină un înger al lui Dumnezeu”.

Pentru nerăutatea și smerenia noastră, Dumnezeu aplanează conflictele și restabilește pacea și înțelegerea.

„Nu căutați niciodată să îndreptați pe cineva cu mânie, deoarece ispită pe ispită nu poate vindeca, ci cu smerenie și cu dragoste sinceră”.

Citește și – Trebuie să îi iubim pe ceilalți, nu să ne mâniem pe ei

Acest lucru îl vedem și la noi. Atunci când suntem mânioși, dacă cineva ne tratează cu blândețe și o voce domoală, ne liniștim.

„Tu cum te îmblânzești? Când ți se aduc ocări, sau când ți se arată dragoste?”

Când simțim că începem să ne înfuriem, să nu deschidem gura și să lăsăm pe mai târziu îndreptarea celuilalt, spune Sfântul Iosif.

Să nu purtăm discuții la mânie, deoarece vederea noastră nu este limpede. Să ne liniștim întâi și apoi să lămurim lucrurile.

„Când vei vedea că a trecut mânia și a venit pacea, iar duhul deosebirii lucrează nepătimaș, atunci să vorbește cele de folos”.

Citește și – Cât de mică ne este răbdarea, atât de mari ni se par ispitele – Sfântul Iosif Isihastul

Sursă articol: Gheron Iosif, VI. Către același: scrii despre mânia față de cel cu inima împietrită, Mărturii din Viața Monahală, trad. Dr. Constantin Coman, Editura Bizantină, București, 1995, pp. 44-46