De ce „tace” Dumnezeu privind la câte se întâmplă în lume…?

De ce tace Dumnezeu? Oare nu  vede câte nedreptăți, câte crime, câte lucruri dureroase se petrec în lume?

La tăcerea lui Dumnezeu omul nu trebuie să răspundă decât cu tăcere. O tăcere plină de rugăciune. Pentru că tăcerea lui Dumnezeu e ca un zid al plângerii pentru noi…

Tacerea lui Dumnezeu

Tacerea lui Dumnezeu

Înaintea lui Dumnezeu trebuie să rămânem tăcuți. Pentru că prin tăcere ne arătăm ascultarea și supunerea față de rânduielile lui Dumnezeu. Și pentru că doar prin tăcere ne putem uni cu Dumnezeu atunci când ne rugăm.

Până nu ne vom debarasa de sinele nostru vorbăreț, zgomotos și egoist, nu vom putea înțelege tăcerea lui Dumnezeu. Nu vom putea auzi cuvântul lui Dumnezeu.

Destul ne este nouă că Dumnezeu rabdă toate vorbăriile noastre deșarte și mincinoase. Toate bârfelile și osândirile noastre la adresa semenilor. Toate cârtelile și nemulțumirile noastre.

Cine a suferit mai mult pentru durerea lumii decât Mântuitorul? Spre deosebire de noi toți, El este singurul Care a decis să moară pentru ca noi să avem viață.

El S-a jertfit pentru noi pe Cruce ca să spele fărădelegile noastre. Căci toate păcatele și durerile noastre le-a luat asupra Lui. Cum putem îndrăzni să criticăm tăcerea lui Dumnezeu?

Dumnezeu nu a fost insensibil și crunt atunci când L-a dat pe unicul Său Fiu spre junghiere pentru noi. Pentru că știa ce va face peste trei zile, când L-a înviat din morți.

Cine se străduiește mai mult ca Dumnezeu să ne întoarcă din căile noastre rele? Căci El scotocește în viața unui om chiar și cea mai mică faptă bună pentru a-l putea mântui.

Însuși Mântuitorul a mers la moarte ca un miel fără tăcere. În fața tăcerii Lui, pline de blândețe și de smerenie, Pilat a fost dezarmat.

„Dregătorul s-a minunat; și era într-adevăr de mirare să vezi pe Hristos că e atât de blând, că tace, deși avea atâtea și atâtea de spus”.

Mântuitorul făcea ascultare de Părintele ceresc și nu se apăra înaintea acuzelor. A primit încă și palme peste obraz atunci când zicea adevărul. Iar aceasta doar din ură, din invidie și din răutate.

„Hristos tăcea, dar îi biruia pe cei ce vorbeau atâtea, pe cei ce se înnebuneau”.

Noi nu-I putem aduce lui Dumnezeu nici o vină, așa cum nici fariseii și dregătorii nu L-au putut învinui pe Hristos de nimic rău.

Citește și – „Necazurile ne vin de la greșeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie și spală cu ele vinovățiile noastre”

Oricât ni s-ar părea că Dumnezeu nu face nimic pentru a stăvili răul din lume, nu El este de vină, ci noi, prin păcatele noastre. Dumnezeu îngăduie diverse nenorociri din pronia Lui, pe care noi nu o putem înțelege dacă avem o atitudine de necredincioși și acuzatori.

Nimeni din cei care I s-au rugat în taina inimii nu a rămas fără răspuns.

„Dumnezeu nu e doar un ascultător static, ci un ascultător activ, Căruia trebuie să-I dăm posibilitatea de a ne răspunde problemelor care ne frământă”.

Dacă nu ne vom închide șuvoiul părerilor noastre, cum vom putea desluși cuvintele lui Dumnezeu și răspunsurile Lui?

„În tăcere trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu”.

Trebuie să fim atenți la gândurile care ne vin când ne rugăm. Le vom recunoaște pe cele de la Dumnezeu prin starea care o produc asupra noastră. Cele de la Dumnezeu aduc pace și bucurie. În schimb, cele de la diavol produc tulburare, panică, deznădejde.

Citește și – Prefaceți necazurile în rugăciune – Sfântul Porfirie

Dumnezeu a grăit prin prooroci, ne-a spus ce e plăcut Lui și ce este urâciune înaintea Lui. Însuși Cuvântul S-a întrupat și ne-a propovăduit adevărul.

Mântuitorul ne spune că El este Calea, Adevărul și Viața. Dar noi nu Îl ascultăm. Ba încă Îl acuzăm pe Dumnezeu că tace și nu reacționează.

Dumnezeu a spus și a făcut tot ce se putea ca noi să ne mântuim. Dar noi nu vrem să facem nimic.

Însăși tăcerea lui Dumnezeu ne spune multe. Ea este o invitație la cercetare lăuntrică, la rugăciune, la schimbare.

„De aceea, să nu ne mâniem, să nu deznădăjduim, să nu ne tulburăm atunci când Cerul rămâne închis, când credem că nu răspunde cererilor noastre.

Să înțelegem că adeseori Dumnezeu vorbește înăuntrul tăcerii. Știe Acela de ce nu ne ia ispita, încercarea, chinul și durerea […]”

Nu ni se cade nouă să cercetăm adâncurile lui Dumnezeu. Noi nu putem înțelege gândurile Lui, căci spune Dumnezeu că gândurile Lui nu sunt ca gândurile noastre. Noi căutăm cele ale lumii acesteia, iar El vrea să ne dea viața veșnică.

„Dumnezeu cunoaște că foloasele sufletești și duhovnicești sunt mai mari și mai substanțiale în acest fel decât spulberând simptomele într-un mod minunat. Da, poate părea dur, dar este o atitudine iubitoare”.

Trebuie să înțelegem că uneori, boala sau simptome în sine sunt mai importante pentru mântuire decât vindecarea. Sunt o minune mai mare, pentru că suferința ne apropie de adevărul veșniciei noastre.

„Tăcerea lui Dumnezeu față de încercările noastre nu este indiferență, ci chemare la pocăință, la schimbare […]”.

Mântuirea nu se câștigă decât prin sudoare, prin suferință, prin umilință. Este traseul pe care l-a parcurs Mântuitorul.

„Vrem lucruri strălucite, minunate, înalte, mărețe. Vrem să nu ne doară, să nu lăcrimăm, să se facă totul ușor și repede. Din păcate, în aroganța reușitelor noastre, nu înțelegem că de multe ori, o cădere ne folosește mai mult decât o mare „virtute”.

Citește și – Nu trebuie să ne rugăm să fim feriți de necazuri, ci să primim puterea de a suporta ceea ce trăim

Surse articol:

1. Cuvântul Ortodox: http://www.cuvantul-ortodox.ro/pr-haralambos-papadopoulos-calea-spre-tine-insuti-simptomul-adevarul-personal-ascuns-lucrul-infricosator-nu-este-sa-cazi-ci-sa-ramai-cazut-tacerea-lui-dumnezeu-chemare-la-schimbare/
2. Doxologia: https://doxologia.ro/viata-bisericii/cuvant-de-folos/nebunia-omului-tacerea-lui-dumnezeu
3. Creștin Ortodox: https://www.crestinortodox.ro/morala/nebunia-omului-i-tacerea-lui-dumnezeu-143658.html

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.