Nu mai lua asupra ta grijile acestei lumi, păzește-ți pacea sufletului!

Viața noastră este plină de necunoscute, însă o trăsătură care ne este specifică tuturor este trecerea noastră în veșnicie. Dacă vom fi cu luare aminte la acest adevăr și nu ne vom lăsa duși de valul acestei lumi, ne vom putea păstra pacea și seninătatea.

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița spune că dacă vom fi liniștiți și pașnici, vom putea să ne alăturăm îngerilor și sfinților în ceruri.

Pentru că o condiție principală a mântuirii este blândețea și smerenia. Smerit este cel care cugetă la scurtimea vieții sale de pământ și se silește să împlinească poruncile lui Dumnezeu.

În sufletul celor blânzi sălășluiește Duhului Sfânt și el nu mai are nici o însușire proprie acestei lumi. Acești oameni nu mai sunt îngrijorați, agitați, neliniștiți sau nemulțumiți.

Orice li se întâmplă, ei rămân netulburați, pentru că în ei se află pacea lui Dumnezeu.

„Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt”.

Din pricina înmulțirii bunurilor și a grijilor, oamenii de azi nu-și mai găsesc pacea. În centrul preocupărilor lor se află propriul lor „eu” cu dorințele lui egoiste.

„Trebuie să te liniștești. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului!”

Iată un sfat de care cu toții avem nevoie în aceste vremuri înviforate. Mai de preț decât pacea întregii lumi este pacea sufletului, care nu trebuie cu nici un preț risipită.

„Omule, nu-ți da pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Împacă-te cu tine însuți, și atunci se vor împăca și cerurile și pământul cu tine”.

Când omul ajunge să se cunoască pe sine și să se smerească, încheie orice conflicte cu el însuși și cu cei din jur. Se liniștește și se simte odihnit și împăcat împlinind poruncile lui Dumnezeu.

Primul lucru de la care trebuie să începem în dobândirea păcii este smerirea cugetului.

„Când sufletul se smerește, când se încredințează întru totul Domnului, se slobozește de grijile pământești […]”. 

Pentru a avea pace în casă, în familie, la locul de muncă și oriunde ne-am afla, trebuie să ne aflăm noi înșine în pace.

„Din fiecare dintre noi izvorăște pacea. Mai întâi trebuie să avem pacea în noi, și apoi o vom răspândi și celorlalți. Vedeți că sunt foarte puțini aici pe pământ, cei smeriți și blânzi, dar sunt fericiți.

Nu se vatămă, chiar dacă-i rănești. Oricum te-ai purta cu ei, sunt în pace și liniștiți, te plâng doar pe tine că te chinui atât”.

Iată de la cine trebuie să luăm pildă de viețuire, de la sfinți, de la cei care trăiesc după poruncile lui Dumnezeu, și nu de la cei care îndeamnă la competiție, la trufie, la cultivarea iubirii de sine, la consumism, la desfrânare.

Surse:

1. Doxologia, Prin smerenie, sufletul se eliberează de griji: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/smerenia-nemarginita

2. Doxologia, Să-ți păzești cu orice preț pacea lăuntrică! https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/sa-ti-pazesti-cu-orice-pret-pacea-launtrica

3. Altarul Credinței, Să le lăsăm pe toate în grija Domnului! http://altarulcredintei.md/sa-le-lasam-in-grija-domnului/

4. Doxologia, Dacă avem pace înlăuntrul nostru, o vom răspândi şi celorlalţi: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/daca-avem-pace-inlauntrul-nostru-o-vom-raspandi-celorlalti