Ce înseamnă să fii mândru – Părintele Paisie Olaru

Mândria despre care ne vorbesc Sfinții Părinți și marii duhovnici nu este o virtute, ci un păcat. Oamenii cred că a avea puțină mândrie este un lucru bun, de pildă a te lăuda cu cele pe care le-ai realizat în viață.

Alții se laudă cu anumite calități pe care cred că le au dar în realitate nu le au. Aceasta se numește trufie, și este mai gravă decât mândria.

Parintele Paisie Olaru

Istoria ne arată că mândria este motivul pentru care cel mai frumos și mai strălucitor înger a căzut din cer și s-a făcut dușman al lui Dumnezeu.

Cu această mândrie ne îmbie diavolul și pe noi oamenii, ca să păcătuim împotriva lui Dumnezeu și să ne facem vrăjmași ai Lui.

Un frate l-a întrebat odată pe Părintele Paisie Olaru de la Sihla ce înseamnă mândria, iar el i-a spus:

„Frate Gheorghe, mândria este atunci când ai să socotești că tu ești ceva mai mult decât altul, că ești mai bun, mai frumos ca altul…”

Câți dintre noi nu trăim cu o astfel de percepție despre noi înșine? Cei mai mulți oameni se cred în sinea lor mai buni decât semenii lor. Aceste gânduri trebuie alungate îndată ce observăm că răsar în mintea noastră.

Cea mai grea luptă a creștinului este lupta împotriva mândriei, iar cea mai mare virtute pe care o poate dobândi, și care se opune mândriei, este smerenia.

Mândria nu aduce nimic bun în viața noastră, ci numai chin, durere și suferință. Omul mândru îi îndepărtează pe toți de lângă el, pentru că nu poate întreține o relație de prietenie sau de iubire din cauza egoismului, a părerii de sine, a încrederii în sine și a orgoliului.

Mântuitorul Hristos S-a purtat cu smerenie cât timp a viețuit pe pământ, ca să ne arate calea pe care trebuie și noi să mergem. El Însuși spune:

„Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre”.

Dacă Dumnezeu Însuși este smerit, oare noi – care suntem creație a mâinilor Sale, cum trebuie să fim?

Mântuitorul ne-a arătat în pilda Vameșului și a Fariseului că lui Dumnezeu mai plăcut îi este un păcătos care se pocăiește și ajunge la smerenie decât un drept care se mândrește cu virtuțile sale.

„Că dacă socotești că știi mai mult, că poți mai mult, că faci mai mult, să nu pățești ca acela care socotea că face, că drege, că postește, iar cel de lângă ușă plângea și își bătea pieptul că nu are nimic bun. Și a câștigat mai mult decât acela care socotea că are ceva de la el însuși”.

Cunoscând firea noastră cea lesne aplecată spre mândrie, Mântuitorul ne învață cum să ne păzim de această cumplită patimă:

„Când veți împlini vreo poruncă, să spuneți așa: „Rob netrebnic sunt eu, și n-am făcut decât ceea ce eram dator a face”.

Omul care le pune pe toate pe seama realizărilor sale arată că este mândru. Toate le facem numai prin puterea, voia și lucrarea lui Dumnezeu.

Smerenia adevărată o are acela care, atunci când este ocărât, nu se mânie, nu se supără, nu răspunde împotrivă, ci spune în sinea lui: „Așa mi-a trebuit, așa trebuie, Dumnezeu i-a poruncit să facă așa, pentru că și eu am ocărât pe altul!”

În acest fel trebuie să ne deprindem a gândi și a trăi, ca să dobândim adevărata smerenie care duce la mântuire.

„Dacă-ți cere cineva haina, dă-i și cămașa. Dacă te lovește peste partea dreaptă, întoarce-i și partea cealaltă. Apoi vezi: poți face treaba asta? Că noi trebuie să urmăm după porunca lui Hristos.

Dar noi… dacă îți dă cineva una peste față, tu îi dai patru înapoi – îi întorci împătrit. Așadar, noi nu urmăm porunca lui Hristos”.

Pe toate trebuie să le facem precum ne-a poruncit Mântuitorul. Să răbdăm ocările, nedreptățile, răutățile, precum El Însuși le-a răbdat, fără cârtire, ci cu inima blândă și iertătoare.

„Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine”.

Iată, dacă vom răbda pentru dragostea lui Hristos, nădăjduim că vom dobândi și noi un „colțișor de rai”.

Părintele Paisie Olaru mai spune un lucru important, și anume că smerenia izvorăște din dragoste. Când iubești pe cineva, nu te poți purta urât cu el, nu-l superi, nu-l dojenești, nu-i faci observații, nu-l critici.

Dar aceasta nu trebuie să o facem ca să plăcem oamenilor, pentru că picăm în slavă deșartă. Să ne purtăm frumos cu toți din iubire, nu din fățărnicie.

Sursă: Altarul Credinței, Părintele Paisie de la Sihla, Editura Bizantina, București, 1999: http://altarulcredintei.md/nici-prin-cap-sa-ti-treaca-sa-placi-oamenilor/