Cum putem suferi jignirile – Sfântul Ioan Gură de Aur
Incapacitatea de a răbda jignirile și ocările vădește prezența mândriei. Această patimă ascunsă a sufletului este ușor de recunoscut. Toți avem aceste simptome, dar nu luăm aminte la ele.
Iată ce spun Sfinții Părinți:
„Dacă te jignesc chiar și observațiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calități – pe care de fapt nu le ai, îți fac plăcere, încântă, să știi că ești mândru, și încă profund mândru”.
Iar Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cel pe care, atunci când îl necinstește ori îl supără cineva, îl doare inima, trebuie să știe că „poartă în sânurile sale pe șarpele cel vechi (trufia)”.
Dacă unul ca acesta „va începe să rabde în tăcere supărările care i se fac, îl va face pe acest șarpe neputincios, și lipsit de vlagă”.
Cum e oare cu putință să suferim jignirile? La această întrebare ne răspunde cel mai mare grăitor de lucruri sfinte, Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Cuvintele pricinuiesc oare vreo rană? Lasă pe trup vreo zgârietură? Ce rău fac? De vrem, le putem suferi”.
Așadar, răbdarea cuvintelor neplăcute ale semenilor nu este cu neputință la cei smeriți, care vor să împlinească poruncile Domnului.
Mântuitorul Însuși ne dă această pildă de mare smerenie, purtându-se cu îndelungă-răbdare, dragoste și iertare față de cei care L-au ocărât, L-au scuipat, L-au batjocorit, L-au bătut cumplit și la urmă L-au răstignit.
Noi de ce oare nu putem răbda nici măcar un cuvânt rău al fratelui? Pentru că nu avem smerenie, ci ținem la dreptatea noastră. Ne lăsăm mânați de orgoliu, de mândrie și trufie.
Față de cel care ne supără trebuie să ne purtăm cu multă înțelegere, cu blândețe și iertare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că pe unul ca acesta trebuie să-l considerăm bolnav, și să ne fie milă de el, nu să-l urâm.
„De voiți, puteți fi îndeajuns de înțelepți ca să suferiți pe cei ce vă jignesc? Cred că da. Poate că acel ce v-a jignit a făcut-o fără voie, nu din gând precugetat, poate numai sub îmboldirea patimii […]”.
De aceea se cuvine să ne purtăm cu îngăduință față de cel care a greșit. Nimeni nu este fără de păcat și fără de greșeală în această lume.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că trebuie să ne aplecăm spre cel mânios cu blândețe, căutând a-i tămădui rana sufletească.
„Voi sunteți în stare de sănătate, vedeți limpede, nu ca el care orbecăiește în întuneric […]”. Și fiindcă voi sunteți la adăpost de acestea, și pe deasupra, sănătoși, mergeți spre el după cum doctorul la bolnav. Zice oare doctorul: „Omul acesta este bolnav și nu voi merge să-l văd?”
Mai ales atunci se duc doctorii, când văd bolnavi care nu se pot mișca. Oare trufia și mânia vi se par mai grozave ca o boală?”
Cei care suferă sufletește din cauza răutății nu trebuie considerați mai puțini vrednici de milă față de cei bolnavi trupește. Bolile sufletului sunt la fel de cumplite precum cele ale trupului, și ele nu se vindecă decât cu smerenie, pocăință și ajutorul lui Dumnezeu.
__________________________
Sursă: Logos, Pe cei ce insultă trebuie să-i luăm drept slabi sau bolnavi: http://logos.md/2018/07/25/pe-cei-ce-insulta-trebuie-sa-i-luam-drept-slabi-sau-bolnavi/
