Sfântul Mucenic Trifon – Ocrotitorul Livezilor

Acest sfânt a trăit în secolul III, în cetatea Frigia din Asia Mică. A fost înzestrat de Dumnezeu cu darul de a face minuni încă de la vârstă fragedă.

Avea puterea să tămăduiască diferite boli, dar mai ales să izgonească duhurile necurate care se sălăşluiau în oameni. El cerea celor pe care îi vindeca să aibă credinţă în Dumnezeu, şi toate cele bune vor veni asupra lor.

Una din cele mai renumite minuni săvârşite de Sfântul Mucenic Trifon este acea de a o vindeca pe fiica împăratului Gordian de la acea vreme.

Aceasta era stăpânită de diavol şi nimeni nu ştia care e princina pentru care suferea. Sfântul Trifon avea numai 17 ani pe atunci.

Cu mult post şi rugăciune stăruitoare timp de şase zile, tânărul Trifon a reuşit să vadă în cea bolnavă prezenţa celui rău. Astfel a poruncit diavolului să iasă afară şi să se arate tuturor.

La înfăţişare era un câine negru, urâcios, cu ochii ca de foc. Această înfricoşătoare minune a adus pe mulţi păgâni la credinţa în Hristos.

Mai este consemnată o minune arătată de Dumnezeu cetăţii prin Sfântul Trifon. De această dată, întreaga comunitate era slăbită de foame, din pricina secetei şi a insectelor care devorau toate culturile.

Sfântul Trofin nu a rezistat să vadă oamenii murind din pricina înfometării, şi a făcut rugăciune către Bunul Dumnezeu, Cel care stăpâneşte peste viaţă şi moarte, Cel care are putere în cer şi pe pământ. Şi a reuşit sfântul să oprească invazia lăcustelor care mâncau grânele, doar cu ajutorul rugăciunii.

După împăratul Gordian a venit la conducere împăratul Decius (249-251), care s-a dovedit a fi un mare prigonitor al creştinilor. În timpul persecuţiilor a fost prins şi Sântul Trifon, pârât fiind de cineva din cetate.

Comandatul Aquilinus a auzit despre sfântul acesta că ar fi propovăduit cu mare râvnă credinţa creştină celor din comunitate şi că ar fi botezat multă lume.

Comandantul îl arestează pe sfânt, urmând a-l supune unui îndelung interogatoriu. Sfântul Trifon a rămas însă statornic în credinţa sa, nedorind să se lepede de dragostea Mântuitorului.

Mărturisind astfel pe Iisus Hristos ca singurul Dumnezeu, Sfântul Trifon a fost supus la chinuri groaznice. Tiranii i-au scrijelit trupul cu gheare de fier, l-au lovit cu bâte şi l-au ars pe tot trupul.

În cele din urmă i-au bătut cuie în tălpi şi l-au târât desculţ prin oraş. Răbdarea sfântului era de neclintit. Văzând nesupunerea lui în a sluji zeilor păgâni, soldaţii au hotărât să omoare pe sfânt prin tăierea capului.

Însă mucenicul Trifon s-a rugat lui Dumnezeu să moară înainte de împlinirea acestei pedepse, mulţimind totodată pentru puterea primită de a rezista în lupta cea bună. Şi Dumnezeu a ascultat pe sfântul lui, luându-i sufletul înainte ca prigonitorii să atingă sabia de capul său.

Sârşitul mucenicesc al Sfântului Trifon s-a petrecut în Niceea, în jurul anului 250. Când s-a rugat ultima dată Domnului, Sfântul Trifon a cerut ca toţi cei care vor chema vreodată numele lui în ajutor să primească milă şi îndurare de la Dumnezeu.

Prima minune care se petrece după moartea mucenicului este legată de îngroparea trupului acestuia. Când creştinii au luat sfântul său trup să-l ducă la Niceea spre înmormântare, sfântul le-a descoperit dorinţa de a-l duce în satul în care s-a născut, Lampsac. În cele din urmă, moaştele Sfântului Mucenic Trifon au fost mutate întâi la Constantinopol şi mai apoi la Romna.

În tradiţia populară, Sfântul Trifon este cunoscut ca ocrotitorul ogoarelor şi a livezilor. El păzeşte culturile de lăcuste şi omizi şi scapă oamenii cuprinşi de demoni şi de nebunie.

Din această pricină, încă şi acum, unii locuitori de la sate care au livezi şi vii ţin post în ziua Sfântului Trifon, adică pe  februarie.

În unele biserici se face aghiasmă, special pentru stropirea pomilor, ca ei să fie roditori în anul ce vine şi să fie păziţi de secetă sau grindină.

În Rusia, Sfântul Trifon este cinsitit ca patronul păsărilor şi ca ocrotitorul sfânt al Moscovei. Îl vedem pe Sfântul Trifon în unele icoane ruseşti cu un şoim pe braţ.

Aceasta deoarece sfântul a săvârşit o minune în vremea Ţarului Ivan cel Groaznic, aducându-i înapoi şoimul pierdut – pasărea preferată a acestuia.