ÎNGERUL păzitor numără toți pașii omului spre fapte bune

Foarte mare este lucrarea îngerului păzitor în viața noastră. Pe lângă faptul că petrece pururea cu noi și ne păzește de ispitirile celui viclean și de primejdii, el ne insuflă gândurile și intențiile bune, și tot el este cel care consemnează toate faptele noastre bune.

Se spune că îngerii numără toți pașii pe care noi în facem spre Biserică și spre toate faptele bineplăcute lui Dumnezeu. Părintele Cleopa le spunea odată unui grup de oameni care veniseră la dânsul din Bârlad că de când și-au pus în gând să vină la mănăstire, îngerii lor i-au numărat pașii, bănuții și toată osteneala drumului.

“Cu toate acestea se vor prezenta la dreapta judecată, că acești bănuți nu i-ați cheltuit la discoteci, la cârciumi și la nunți cu lăuntari, ci i-ați dăruit lui Hristos! Ei, de-ați vedea îngerii voștri păzitori lângă voi cum sunt, ați muri de bucurie!”

Într-o istorisire din Pateric, se spune că un călugăr s-a gândit să cheme pe un alt călugăr de la zece mile depărtare să vină să ia pâinea. Dar apoi s-a gândit că mai bine se duce el să i-o ducă, pentru a nu face supărare fratelui, chemându-l de la distanță așa de mare.

Și luând pâinea, a plecat, dar pe drum s-a lovit de o piatră și degetul de la picior a început a sângera foarte tare. De durerea pe care o simțea, pustnicul a început să plângă. Atunci a venit la el îngerul și i-a zis să nu mai plângă pentru rana pricinuită, pentru că pașii pe care el îi face pentru Dumnezeu sunt numărați, și spre mare răsplată înaintea feței Domnului se văd.

Bucurându-se de această minunată arătare, călugărul I-a mulțumit lui Dumnezeu, și a continuat călătoria, povestind fratelui întâmplarea și marea iubire de oameni a lui Dumnezeu.

O altă întâmplare frumoasă, relatată în cartea “Părintele Iustin Pârvu: O Misiune Creștină și Românească”, spune că un bătrân care locuia în pustie stătea la o depărtare mare prima sursă de apă. Și mergea zilnic să aducă apă, ostenindu-se cumplit. Dar într-o zi, supărându-se, și-a spus întru sine:

“Pentru ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mă mai chinui, să nu mai obosesc.” Și zicând acestea, a simți prezența cuiva în spatele lui. Oprindu-se deci, l-a așteptat pe cel care venea pe urmele lui și l-a întrebat: ”Cine ești?” Iar acela i-a răspuns: “Sunt îngerul Domnului și sunt trimis să-ți număr pașii. Și cu cât sunt mai mulți pași, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare.”

Auzind acestea, bătrânul și-a mutat adăpostul și mai departe de apă, ca la cinci mile, pentru ca astfel răsplata lui să fie și mai mare.