Sfaturi de întărire în credinţă – Părintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca a fost o personalitate duhovnicească unică în istoria neamului românesc. Învăţătura lui s-a făcut pildă peste ani şi ani pentru omul în care se produce o trezire a sufletului şi o dorinţă de a-L căuta pe Dumnezeu.

Sfaturile sale erau aspre şi atingeau direct adevărul ascuns şi îngropat în inima omului care a uitat de rostul lui pe pământ. El era de părere că mustrarea convinge, dar niciodată nu învinge.

Sfaturi de întărire în credinţă – Părintele Arsenie Boca

Tot blândeţea rămâne cea mai bună alifie pentru vindecare sufletului bolnav şi robit de patimi.

De aceea el vrea să ne aducem mereu aminte că dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu. El ne iubeşte pe toţi, şi nu are pe nimeni de pierdut.

Părintele Arsenie Boca ne vorbeşte despre pretundinitatea lui Dumnezeu, spunând că „până la Dumnezeu nu există nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul şi trupul tău. Numai să ştii şi să afli această apropiere prin credinţă şi rugăciune”.

Nu Dumnezeu uită pe om, ci omul se depărtează de Dumnezeu. Sufletul are nevoie să asculte vocea interioară a conştiinţei, pentru a-L înţelege pe Dumnezeu.

Părintele spune că atât cât asculţi tu de Dumnezeu, atât ascultă şi El de tine. Când Îl cunoşti pe Dumnezeu, nu te mai saturi să-I aduci laudă şi să te rogi Lui cu dragoste. Şi asta înseamnă să recunoşti cu toată fiinţa ta că eşti creat de Dumnezeu şi că Lui îi aparţii.

„Noi suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o. Orice alt scop am vrea să atingem în viată, în afara voinţei lui Dumnezeu, nu ne va aduce decât dezastru trupesc şi spiritual.”

Este neînchipuit de mare nepotrivire între ceea ce cer oamenii de la Dumnezeu şi ceea ce cere Dumnezeu oamenilor.

În concepţia părintelui, omul care doreşte să trăiască după poruncile lui Dumnezeu trebuie să ducă un program de viaţă creştină, bazat pe un echilibru între oxigen, hrană raţională, somn şi hormoni, adică energia vitală.

Părintele ne aduce aminte despre legătura tainică ţesută între oameni de către Dumnezeu.

„Nu uita că eşti o caramidă duhovnicească din marea cladire a Bisericii lui Hristos. Rămâi cuminte în acest zid, socotindu-te legat de celelalte cărămizi cu mortarul iubirii.”

Când simţim ură şi mânie faţă de aproapele nostru, e semn clar că răutatea se află în noi. Dacă ochiul nostru ar fi bun şi inima noastră blândă şi iubitoare, atunci pe toate le-am vedea bune şi cu uşurinţă am găsi iertare pentru greşelile fratelui nostru.

„Nu există biruitor mai mare pe pământ decât acela care se biruieşte pe sine însuşi şi patimile sale. Cel mai de temut vrăjmaş al nostru este sinele nostru. De aceea, de nimic nu trebuie să se teamă omul mai mult decât de el însuşi.

Mântuitorul vorbeşte despre iubirea de duşmani şi de cei ce ne urăsc pe noi nu ca despre un lucru imposibil de realizat. El nu porunceste aceasta ca să ne îngenuncheze în faţa celui rău, ci ca să ne elibereze de răul din noi şi în felul acesta să-l limiteze pe el.”