Sfântul Apostol Toma „Necredinciosul” – Viața și Minunile

Sfântul Apostol Toma, numit și Geamăn după semnificația numelui său armaic, a fost unul din cei doisprezece ucenici, care s-a învrednicit a auzi dulcea chemare a lui Hristos: „Vino după Mine”, și a atinge cu mâna sfintele răni din palmele și coasta Mântuitorului, străpunse de fiii neascultării. Sfântul Apostol Toma este sărbătorit cu mare cinste de creștini în fiecare an, pe data de 6 septembrie.

Toma „necredinciosul„

Sfântul Toma, zis și Toma Necredinciosul din pricina îndoielii lui la Învierea Domnului, a fost din cetatea Galileii. Și pe când s-a arătat Dumnezeu în trup prin Hristos Iisus, Toma a auzit învățăturile Sale, a fost martor la minunile Sale și a crezut în El, urmându-L cu înflăcărare până la mântuitoarea Lui răstignire.

Din pasajele din Sfânta Scriptură, Apostolul Toma se remarcă în câteva intervenții. Prima dată când îi spune lui Hristos „Doamne, nu știm unde Te duci, cum putem deci ști calea într-acolo”, și Hristos îi răspunde “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața“, referindu-se la cum se ajunge în Împărăția cerurilor.

După ce S-a sculat din morți Hristos și S-a arătat apostolilor, Toma nefiind de față, nu a vrut să creadă în cuvântul spus de ei “am văzut pe Domnul“, zicând că este o nălucire: “dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

Și arătându-i-se Mântuitorul i-a zis: „Adu-ți degetul tău și pipăie mâinile Mele, și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios”. Atunci, cel slab în credință a strigat cu glas de bucurie: “Domnul meu și Dumnezeul meu!“, mărturisind astfel Învierea și adevărul Lui.

Și în cele din urmă, la Adormirea Maicii Domnului s-a întâmplat ca din pricina răspândirii sale prin lume propovăduind Evanghelia lui Hristos, Sfântul Apostol Toma să nu fie de față la mutarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la cele cerești. Și ajungând Sfântul Toma după cinstita îngropare a Maicii Domnului, a cerut să dezgroape mormântul ca să-i dea și el ultima sărutare. Și astfel s-a arătat minunea că trupul Maicii Domnului nu mai sălășluia în sicriul în care l-au așezat apostolii, ci a fost ridicat la cer prin dumnezeiască taină.

Faptele minunate

După Înălțarea la cer a Domnului, Sfântului Apostol Toma i-a căzut la sorți India ca loc de propovăduire a Evangheliei lui Hristos, dar și ca loc de martiriu. Multe popoare păgâne și sălbăticite cu duhul a luminat Sfântul Toma cu învățătura cea de viață dătătoare a Mântuitorului: perși, mideni, parți brahmani, bactrii, hircani. Temându-se de locurile acelea în care a fost trimis și de misiunea grea ce i s-a încredințat, Sfântul Apostol Toma a fost întărit în lucrarea sa de Însuși Hristos, care i s-a arătat lui și i-a făgăduit că va fi cu el oriunde va merge, și să nu se teamă.

Una din cele mai frumoase și pilduitoare fapte ale Sfântului Apostol Toma este cea prin care a mântuit pe împăratul Indiei, Gundafor. Acesta avea un vis mare de a construi un palat grandios ca la romani, potrivit unui împărat, și așa a trimis un negustor pe nume Avan în Palestina să caute un meșter iscusit pentru această zidire deosebită.

Hristos i-a poruncit Apostolului Toma să meargă în piața Indiei pentru a se întâlni cu Avan pentru o lucrare mântuitoare. Întâlnindu-se astfel cei doi, Toma s-a arătat pe sine un meșter înțelept, dornic să împlinească dorința împăratului.

Zidirea palatului din cer

Văzând pe Apostolul Toma pe care slujitorul l-a adus pentru zidirea palatului, împăratul s-a bucurat în inima lui și i-a dat aceluia planurile pentru temelie și mult aur pentru zidire. Apostolul Toma a luat însă aurul dat lui de Gundafor și l-a împărțit săracilor din cetate, învățându-i credința în Hristos, botezând pe mulți în Dumnezeu.

După doi ani, împăratul a trimis pe slujitorul său să întrebe pe Toma când va fi gata palatul cel mare, iar Apostolul i-a zis că mai are de zidit acoperișul. Mult bucurându-se împăratul la această veste, socotind că meșterul acesta îi va face lui un palat pământesc, a trimis încă aur din destul, pentru a-l înfrumuseța cum se cuvine. Luând aurul cu mâinile sale sfinte, Apostolul Toma a mulțumit Domnului că poartă de grijă de cei necăjiți în fel și chipuri, și a împărțit din nou averea primită la cei nevoiași.

Trecând alți câțiva ani, împăratul a aflat că palatul mult visat de el nici n-a început a fi zidit, ci aurul care l-a dat Apostolului Toma a fost risipit la săraci. Cuprins de mânie, Gundafor a trimis după Apostol. Și întrebându-l pe acesta dacă i-a zidit palatul, Toma a răspuns: „L-am zidit și este foarte frumos”.

Dar dorind să-l vadă, Toma i-a zis: „Nu poți acum să vezi acest palat, ci îl vei vedea când te vei strămuta din această viață, când vei putea să te și sălășluiești în el și să petreci în el pe veci cu bucurie”.

Crezând că Apostolul își bate joc de el, s-a mâniat și a poruncit să fie aruncat în temniță pentru a fi pedepsit cu moartea pentru fapta lui. În chiar noaptea aceea, fratele împăratului s-a îmbolnăvit și a murit. Uitând de supărarea pricinuită lui de Apostolul Toma, împăratul se tânguia acum pentru pierderea fratelui. Dar îngerul Domnul a luat sufletului fratelui său și l-a dus în lăcașurile cerești, unde a văzut felurite palate, însă unul din ele era cel mai frumos. Și dorind să rămână acolo, îngerul i-a zis că acel palat este al fratelui său, și că a fost zidit de Toma căruia i s-a dat aurul cel mult, și de aceea nu poate să stea acolo. Și rugându-se Domnului să îi dea voie să se ducă la fratele lui să răscumpere acel palat pentru sine, sufletul aceluia s-a întors în trup și pe loc mortul a înviat ca dintr-un somn.

Auzind împăratul că fratele lui a înviat din morți, a alergat la el cu spaimă și bucurie. Și așa a aflat de la el că are în cer cel mai frumos palat, zidit de Toma cel întemnițat. Veselindu-se pentru viața fratelui și pentru aflarea palatului său din cer, împăratul a mers la Apostol și căzând la picioarele lui, a cerut iertare de la Domnul și botezul creștinesc.

Străpuns de cinci sulițe

După multă osteneală pentru Domnul și întoarcerea Indiei la credința cea adevărată între anii 52 si 72 d. H, Sfântul Apostol Toma a fost străpuns cu cinci sulițe deodată în Chennai, lângă Madras, luându-și astfel fericitul sfârșit. Muntele pe care a fost ucis se numește astăzi Muntele Sfântului Toma.

Există și o cruce de piatră păstrată în amintirea sfântului, despre care se spune că a fost cioplită de însăși mâna apostolului. Urmele de sânge de pe cruce nu dispar niciodată, oricât ar fi curățate. Au fost momente în istorie când crucea a sângerat în văzul tuturor, în timpul Sfintei Liturghii. Pelerinii care merg în India pe urmele Sfântului Apostol Toma pot vizita peștera în care și-a petrecut ultimii ani din viață, și stânca care poartă amprenta mâinii și piciorului său, ca semne mântuitoare pentru poporul Indiei. Multe minuni s-au întâmplat la moaștele sfântul Apostol Toma.