Psalmul 103 – o rugăciune frumoasă care se poate spune la vremea mesei

Creștinii au datoria să slăvească pe Dumnezeu, Cel care ne hrănește, ne îmbracă și ne poartă de grijă în cele mai mici detalii ale vieții noastre.

Mântuitorul ne-a încredințat de pronia Părintelui ceresc, care se îngrijește de toți și de toate. El luminează și încălzește cu lumina soarelui întreaga zidire.

Deschide mâna Sa și toate se umplu de bunătăți. De la vietățile din adâncuri, de pământ și din aer și până la om, toate se află sub providența divină.

Iată ce frumos spune în Psalmul 103:

„Toate către Tine așteaptă ca să le dai hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului” (Ps. 103, 28-31).

Sufletul nostru trebuie să binecuvinteze neîncetat pe Domnul, Cel ce revarsă peste noi din darurile Sale cele bogate.

Pentru a ne desfăta de bunătățile Sale, trebuie ca și noi să ascultăm de El, să împlinim poruncile Lui. De aceea spune Mântuitorul că mai întâi de toate se cuvine să căutăm cele ale Împărăției cerurilor, adică cele duhovnicești. Iar Dumnezeu ne va da nouă și cele pământești, cele de trebuință trupului.

Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele, spune iarăși psalmistul (Ps. 33). Prin aceasta ne încredințează că cei credincioși, care-și pun nădejdea în Domnul nu vor fi rușinați.

Iar cei care împlinesc poruncile Lui și se păzesc pe ei înșiși în virtute și dreptate, nu vor rămâne neajutați. Mila Domnului este peste cei care fac milă cu aproapele lor.

„Tânăr am fost și am îmbătrânit și n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminția lui cerând pâine. Toată ziua dreptul miluiește și împrumută și seminția lui binecuvântată va fi. Ferește-te de rău și fă binele și vei trăi în veacul veacului” (Ps. 36, 25-27).

Cu cât mai multe binecuvântări oferim fraților noștri, cu atât mai binecuvântați vom fi de Domnul.

„Cunoaște Domnul căile celor fără prihană și moștenirea lor în veac va fi. Nu se vor rușina în vremea cea rea și în zilele de foamete se vor sătura” (Ps. 36, 18-19).

Dumnezeu hrănește pe cei buni, blânzi și curați cu inima, chiar în vreme de restriște.

Psalmul 103

În Cartea de Rugăciuni există rugăciuni speciale care se citesc la vremea mesei. Psalmul 103 face referire la purtarea de grijă a lui Dumnezeu și poate fi citit și el înainte de masă de cei care au evlavie sau obișnuiesc să citească zilnic din Psaltire.

Acest Psalm se citește de asemenea la începutul slujbei de Vecernie.

„Binecuvintează suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină;

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tău duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape;

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa. Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape; Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli; Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor; Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului; Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.

Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib. Locașul cocostârcului în chiparoși. Munții cei înalți adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca.

Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

Marea aceasta este mare și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit; ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul Tău și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului.

Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!”

Citește și: Rugăciuni la vremea mesei, care aduc pace și veselie în casele și inimile noastre