Crăciunul trebuie să fie o sărbătoare a sufletului, nu a burții
La Crăciun, mesele dau pe dinafară de pline, petrecerile sunt în toi, toate sclipesc, toate sunt pline de strălucire și slavă (deșartă). Totul este gata, totul este perfect, dar… lipsește Sărbătoritul!
În vremurile trecute, familiile sărbătoreau marile praznice bisericești cu multă evlavie și credință.
Craciunul este o sarbatoare a sufletului nu a burtii: Freepik.com
Astăzi, copiii sunt expuși de mici la cultura consumeristă, în care toate jucăriile și dulciurile sunt la dispoziția lor.
Cel care aduce cadourile este Moș Crăciun, un personaj care în folclorul străbun era asociat cu Dumnezeu.
În zilele noastre, Moș Crăciun a devenit un idol, la fel și bradul de Crăciun și toate celelalte. Spiritul sărbătorilor de iarnă a căpătat un duh lumesc, secular, care nu mai are deloc de-a face cu Nașterea Mântuitorului Hristos.
Crăciunul este realmente o sărbătoare, dar una a sufletului și nu a burții. Mi-a plăcut această frază spusă de farmacistul naturopat Adrian Ienin.
La fel ca Paștele, Crăciunul este o sărbătoare în care trebuie să predomine un duh de bucurie și recunoștință, de mulțumire, de dăruire.
Și totuși, mulți se dedau mâncatului peste măsură și desfătărilor care nu dăunează doar trupului, ci și sufletului.
„Adevăratele tradiții ale poporului nostru nu sunt despre îmbuibare și mese foarte încărcate, ci despre a se reuni familia și de a sărbători bucuria împreună”.
După un post destul de lung, de 40 de zile, este o greșeală să întrecem măsura la masă. Mâncărurile de sărbătoare sunt gustoase, dar sunt grase și bogate în calorii.
Este foarte ușor să depășim limita și să transformăm sărbătoarea într-un eveniment trist, marcat de indigestii și stare de rău de la prea multă mâncare.
„De ce Crăciunul înseamnă în primul rând mâncare? De ce ajungem să negociem cu noi în defavoarea noastră, făcând atât de multe lucruri care ne fac rău?”
Nu trebuie să uităm că de Crăciun prăznuim nașterea Fiului lui Dumnezeu și venirea lui pe pământ. Este o sărbătoare de maximă smerenie. Hristos S-a deșertat de slava dumnezeiască și S-a făcut om din iubire de oameni.
El, Cel neîncăput, încape în pântecele Fecioarei. Dumnezeu Cel nemărginit se face mărginit. Dumnezeul puterilor și al tuturor bunătăților se naște într-o peșteră rece și săracă, fiind încălzit de suflul dobitoacelor.
„Iisus Hristos S-a născut într-o iesle, dând exemplul smereniei și simplității, iar noi sărbătorim asta cu festin, îmbuibare și exagerare”.
Cu toții ne pregătim pentru sărbătorile mari. Ne umplem frigiderele cu alimente și petrecem ore în șir în bucătărie pregătind bucate alese.
„Cât putem oare mânca în 2-3 zile?” Iată o întrebare la care ar trebui să răspundem cu multă sinceritate. Sărbătorile ne îndeamnă la înțelepciune, la cumpătare și chibzuială, la rugăciune și bucurii duhovnicești.
Citește și:
Cum am ajuns să sărbătorim „crăciunuri” fără Hristos
În zilele de mare înălțare sufletească a sărbătorilor de Crăciun să predomine în fiecare familie cumpătarea, evitarea abuzurilor, armonia și multă dragoste față de cei din jur – fitoterapeutul Constantin Milică
Poporul român trăiește de sărbători și supraviețuiește între ele – Dan Puric
Sursă articol: Minuneanaturii.ro: https://www.instagram.com/p/C0-1vrUB6h1/?e=b6900b22-f8e0-4f59-b36a-439a3781aa81&g=5
