Cum să te vindeci de iuțimea sufletească și de pornirea mânioasă
Mânia este una din cele mai turbulente patimi. Omul mânios cu greu își poate stăpâni reacțiile.
Cu siguranță el își ar vrea să își poată controla pornirile, însă mânia este greu de domolit. Sfinții Părinți au diferite „remedii” pentru această patimă.
Cum sa te vindeci de iutimea sufleteasca si de pornirea manioasa
Unii sunt din fire mânioși, alții devin astfel din diferite cauze. însă această patimă poate fi vindecată, chiar dacă are un fond genetic.
Mai întâi trebuie să conștientizăm că mânia este un păcat. De multe ori noi credem că a te mânia este omenește. Mâniați-vă, dar nu greșiți, spune Psalmistul, referindu-se la utilizarea mâniei în mod corect.
Mânia este o putere a sufletului pe care Dumnezeu a sădit-o în noi pentru a o folosi împotriva răului și a diavolului. Din păcate, mulți o folosesc împotriva semenilor lor. Se mânie pe fratele, pe colegul, pe vecinul și ajung de multe ori la certuri, dezbinări sau chiar la violență.
„Că nu ni se cade nouă a ne purta cu mânie spre cei de o credință, fără numai spre păcatele și spre gândurile cele rele, care se sârguiesc a ne întoarce pe noi din calea cea adevărată”.
Mântuitorul spune răspicat că oricine se mânie împotriva fratelui său va fi vrednic de osândă (Matei 5, 22). Atât de greu atârnă acest păcat.
Sfântul Apostol Pavel face apel la efeseni să lepede orice mânie, orice izbucnire, orice supărare și răutate, deoarece acestea „întristează Duhul lui Dumnezeu” (Efeseni 4, 31).
Sfântul Antioh spune că iuțimea sufletească poate fi sfărâmată prin virtuțile opuse, anume prin blândețe și îndelungă răbdare. Rugăciunea este de asemenea recomandată.
Învățați-vă de la Mine că Eu sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre, spune Mântuitorul.
Demonul mâniei este cel care îl împinge pe om spre mânie. Iar aceasta o face mai ales cu cel care vrea să se mântuiască.
„Cel ce voiește să vină la desăvârșire și dorește să se nevoiască cu duhovnicești nevoițe, unul ca acesta trebuie să fie străin de pornirea mâniei”.
Toate devin zadarnice pentru cel care se mânie. Oricât de mult s-ar osteni, mânia le strică pe toate cele bune.
„Ostenelile ce le adună omul, prin post și prin rugăciune, prin priveghere sau prin slujbe, apoi într-un ceas și le pierde, diavolul mâniei luând roada ostenelilor celor de mulți ani”.
Cel mânios este la fel de rău ca cel care se îmbată cu vin. Atât de mult îi întunecă mintea mânia încât nu mai știe ce face. Atât de mult îl amețește, deși nu a băut nicio băutură amețitoare.
„Că duhul mâniei, șezând în inima noastră, orbește ochii cu întunecoase tulburări, încât nu mai putem câștiga nici cunoașterea celor folositoare, nici aflarea înțelegerii duhovnicești, nici sfatul cel bun”.
Când îți vine să te mânii pe cineva, adu-ți aminte de câte ori ai mâniat și încă mânii pe Dumnezeu, Cel ce te-a făcut pe tine, după cum zice la Proverbe.
Cel mânios greșește îndoit deoarece ațâță și pe alții la mânie și îi întărâtă. „Mânia pierde pe cei drepți, iar cuvântul aspru ridică mânie”. Dimpotrivă, un cuvânt bun, cald și blând domolește pornirile furioase.
Când simțim că se înfierbântă sângele în noi și vrem a grăi împotrivă sau cuvinte de ocară, să încercăm a ne înfrâna limba.
„Pune Doamne strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele”, spune Prorocul David în Psalmul 140. Mai lesne să fim a asculta decât a vorbi.
Chiar de ar și greși cineva față de noi, să nu dăm curs mâniei. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă dreptate, căci El este singurul Judecător adevărat și drept.
„Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu”, spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 12, 17).
Și mai spune apostolul că nu trebuie să răsplătim răul cu răul, ci să purtăm grijă de cele bune. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Romani 12, 21).
„Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii”, căci aceasta este purtarea cea creștinească și plăcută Domnului (Romani 12, 18).
Mânia este izvorul tuturor nebuniilor, iar cumpătarea este maica stăpânirii de sine.
„Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față nebunia” (Pildele lui Solomon 14, 29).
Citește și:
Cum să ne mâniem fără să greșim?
„Prima victorie împotriva mâniei este de a păstra tăcerea”
Cum să te eliberezi de mânie – 8 soluții simple
Trebuie să îi iubim pe ceilalți, nu să ne mâniem pe ei
Sursă articol: Proloagele, Cuvânt al Sfântului Antioh despre mânie: https://www.ortodoxism.ro/proloagele/octombrie/Proloage25Oct.shtml
