Trebuie să îi iubim pe ceilalți, nu să ne mâniem pe ei
Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, nu se mânie, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se bucură de rău, ci se bucură numai de adevăr.
Acestea sunt adevăratele însușiri ale unei inimi iubitoare. Dragostea pe care o practicăm noi este înțeleasă în mod greșit. Are mult egoism și de aceea nu reușim să construim relații durabile și reușite cu ceilalți.
rebuie sa ii iubim pe ceilalti, nu sa ne maniem pe ei
Noi iubim cu o dragoste trupească, pătimașă, marcată de iubirea de sine și de plăcere. Or, dragostea adevărată nu are nimic în comun cu acestea.
Pentru a avea cu adevărat dragostea cea bună în sufletul nostru, trebuie să ne adăpăm de la izvorul dragostei, care este Însuși Dumnezeu.
Nu putem iubi pe nimeni dacă nu Îl iubim mai întâi pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este iubire, după cum spune Sfântul Apostol Ioan.
Această iubire se dă în dar de la Dumnezeu, însă pentru aceasta trebuie să exersăm zilnic. Trebuie să ne forțăm pe noi înșine să iubim, pentru că dragostea curată este complet golită de egoism.
Trebuie să ne silim să fim buni, blânzi și îngăduitori cu ceilalți. Să iertăm repede, să nu ținem minte răul, să avem răbdare cu semenii noștri.
Citește și – Dacă nu avem dragoste, să ne purtăm ca și cum am avea-o
Dragostea înseamnă să alungi orice gând de răutate, de ocară, de judecare, de mânie din minte și din inimă. Pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, dragostea nu gândește răul.
Oamenii nu sunt ceea ce vrem noi să fie. Însă nu trebuie să îi judecăm pentru aceasta, ci să îi iubim.
Dorința de a-i schimba pe ceilalți pornește din egoism.
Citește și – Nu dragostea neîmpărtășită ne face nefericiți, ci propriul nostru egoism
Trebuie să ne rugăm pentru ceilalți și nu să îi criticăm sau să îi îndepărtăm.
Fiecare dintre noi avem neputințe, cusururi și metehne. Suntem nedesăvârșiți și de aceea greșim.
Este o greșeală să ne pornim cu mâine împotriva semenilor. Mânia este o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru a o îndrepta împotriva diavolului, a patimilor și lucrurilor rele.
Se cuvine să fim mânioși doar pe noi înșine și pe cel rău, dar nu pe semenii noștri.
Dumnezeu ne iubește pe toți și nu se mânie pe noi când greșim, ci așteaptă să ne pocăim și să ne îndreptăm. Pentru că El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să vie viu.
Iar dacă se întâmplă să dăm curs mâniei, să nu lăsăm să apună soarele peste mânia noastră. Să ne împăcăm repede cu ceilalți, ca să nu fim găsiți vinovați înaintea lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu este iubire, cel care vrea să se asemene Lui trebuie să se poarte cu iubire și nu cu mânie.
Citește și – Scopul dragostei este de a-l face fericit pe celălalt
Sursă articol: The Ascetic Experience, We must force ourselves to love others and not to be angry at them: https://asceticexperience.com/2019/04/we-must-force-ourselves-to-love-others-and-not-to-be-angry-at-them-photo-journal-from-vespers-of-love/
