Nu dragostea neîmpărtășită ne face NEFERICIȚI, ci propriul nostru EGOISM

Cei căzuți în întunericul iubirii de sine suferă mult atunci când cineva nu le împărtășește iubirea. Unii ca aceștia nu își cunosc boala sufletească și cred că suferința lor este justificată. Ea nu are însă nici un temei duhovnicesc.

Autorul rus Dmitry Semenik spune în una din cările sale „Taina dragostei înainte și după căsătorie” un lucru revelator, salvator pentru cei care suferă „din dragoste”:

Cauza stării acesteia (a suferinței din dragoste) se află în egoism, în faptul că mă socot vrednic de toate bunătățile […]”

Dragoste neimpartasita

Nefericirea într-o relație nu se datorează atât faptului că celălalt nu răspunde cu iubire la iubirea ta, ci mai cu seamă dorinței tale pătimașe de a fi iubit. Nu putem forța pe nimeni să ne placă.

Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu libertate de alegere. Cel pe care îl iubim noi poate să ne iubească sau nu, iar noi trebuie să respectăm alegerea lui.

Suferința noastră se trage din faptul că ne învârtoșăm inima și vrem să se facă totul după voia noastră. Aceasta este marea noastră durere. Ea vădește nu doar egoism, ci și mândrie, sau lipsă de smerenie.

Credem că ni se cuvine totul. Dacă am fi smeriți, nu ne-am întrista pentru eșecuri și nereușite. Ci ne-am supune voii lui Dumnezeu cu inima înfrântă, fiind încredințați că El rânduiește ceea ce ne este de folos.

„Ca atare, învingerea suferinței înseamnă învingerea propriului egoism și înălțarea de la egoism la duhovnicie”.

Trebuie să ne deprindem a cugeta smerit și profund, a vedea lucrurile duhovnicește, din perspectiva poruncilor lui Dumnezeu și a propriei mântuiri.

„Cu cât este mai egoist omul, cu atât e mai nefericit, gândindu-se: „Și asta trebuie să-mi aparțină!”

Dragostea pe care o cerem și o așteptăm de la ceilalți este doar pentru satisfacerea propriului nostru egoism. Nici măcar iubirea pe care pretindem că o avem față de cel care ne respinge nu este iubire adevărată. Iubirea adevărată iubește fără să aștepte nimic în schimb.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul își sfătuia ucenicii să nu se întrebe niciodată dacă ceilalți îi iubesc și să nu aștepte iubire de la nimeni, ci ei să iubească, sincer, curat, dezinteresat.

Dragostea neîmpărtășită poate fi o suferință care ascunde un tâlc adânc. Depășirea ei îi poate aduce omului o adevărată călire duhovnicească și mult sport în dobândirea virtuților.

„Bineînțeles, omul vrea să fie iubit. Și eu, de exemplu, vreau să fiu milionar – dar în virtutea cărui fapt ar trebui să fiu milionar? Și dacă voi începe să mă amărăsc din această cauză, voi deveni un om profund nefericit și pe deasupra bolnav”.

Pentru a evita această suferință distructivă, „trebuie să înțelegem există pronie dumnezeiască, și că nici un fir de păr din capul omului nu cade fără voia lui Dumnezeu, adică Domnul îi iubește și încearcă să-i îndrume spre mântuire până și pe necredincioși și să-i ferească de lucrurile vătămătoare pentru mântuire, fără a le încălca libertatea”.

Chiar și în cazul unui eșec în dragoste sau a unei despărțiri motivul poate fi o nepotrivire care mai târziu ar fi produs și mai multă suferință, ambelor părți.

„În situația de dragoste neîmpărtășită, poate că și prin asta îi ferește de așa ceva, și trebuie să-i fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ce se întâmplă cu noi. Aceasta este o manifestare a iubirii dumnezeiești”.

Dacă suferi din dragoste, trebuie să știi că atunci când ești pregătit să întemeiezi o familie, Dumnezeu îți va trimite omul potrivit. Trebuie să ne ridicăm de la înțelegerea trupească a dragostei la o înțelegere mai profundă. Dragostea nu este plăcere, ci și suferință. Fără suferință el nu se poate desăvârși.

Sursă: Altarul Credinței, Nefericit te face nu dragostea neîmpărtășită, ci egoismul: http://altarulcredintei.md/nefericit-te-face-nu-dragostea-neimpartasita-ci-egoismul/

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.