Ceea ce ne va duce în Rai este nimicirea mândriei noastre

Mândria este cea dintâi și cea mai mare fărădelege împotriva lui Dumnezeu. Din cauza ei a căzut Lucifer din cer și din cel mai frumos înger s-a transformat în diavol.

Cu atât mai mult suntem noi, oamenii, ispitiți să ne mândrim. Mulți nici măcar nu știu că suferă de mândrie, pentru că cel mândru nu poate vedea că este mândru, decât dacă îl luminează Dumnezeu și-i arată starea lui, comportamentul lui, gândurile lui.

Mandria

Această boală este ascunsă și se manifestă prin semne de răzvrătire, pornire mânioasă, îndreptățire de sine, mărire de sine, iubire de slavă deșartă. Toate aceste semne arată prezența mândriei.

Dar mai cu seamă știm că suntem mândri atunci când ne este greu să ne cerem iertare sau să renunțăm la propriile noastre păreri, când ne supărăm din orice, când îi bănuim pe ceilalți de ceva, când judecăm pe oameni după înfățișare, când osândim, clevetim și când ne putem toată încrederea în noi înșine.

Când nu primești observațiile cu inima deschisă, nici de la cei pe care îi iubești, înseamnă că ești prea mândru ca să te smerești și să capeți folos. Sfântul Paisie Aghioritul spune că nu cel care se laudă este mândru, ci acela care se laudă că este smerit.

Pentru a ne vindeca de mândrie trebuie să ne rugăm, pentru că, așa cum spune Sfinții Părinți, de această patimă ne poate izbăvi numai Dumnezeu.

„Rugați-vă din toată inima: „Doamne, vindecă-mă de mândrie” și a doua zi El începe să o facă!”

De această boală cumplită nu vom scăpa însă prea curând, deoarece ea este adânc înrădăcinată în sufletul nostru și are multe capete sau forme de manifestare, după cum am văzut. De altfel, mândria a intrat în firea noastră și ni se pare ceva normal.

Pentru a ne tămădui de mândrie trebuie să pornim de la lucruri mici, de la gânduri, de la gesturi, de la cuvinte. Trebuie să ne înfrânăm de la îndreptățirea de sine și de la contraziceri, de la certuri și reproșuri. Smerenia nu arată la vedere prin plecarea capului, ci ea este o lucrare lăuntrică, ce se arată lui Dumnezeu.

Să încercăm cu toții să nu ne mai impunem cu orice preț ideea și voia noastră. Să le dăm dreptate celorlalți și vom vedea că încet-încet vom căpăta o inimă înfrântă și smerită.

Mândria nu lasă Duhul lui Dumnezeu să lucreze în om, ci crește ca o stâncă ce ne desparte de Împărăția Cerurilor. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că pentru a ne mântui și a ajunge în Rai ne trebuie un singur lucru: nimicirea mândriei noastre.

Surse:

1. Altarul Credinței, 12 gânduri despre mândrie de la Sfântul Paisie Aghioritul: http://altarulcredintei.md/12-ganduri-despre-mandrie-de-la-sfantul-paisie-aghioritul/
2. Altarul Credinței, Cum scăpăm de mândrie? http://altarulcredintei.md/cum-scapam-mandrie/
3. Altarul Credinței, Tămăduirea mândriei: http://altarulcredintei.md/tamaduire-a-mandriei
4. Alexandr Elceaninov, Care sunt „simptomele” mândriei? Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/care-sunt-simptomele-mandriei