Rugăciuni pentru sporul casei, binele familiei şi izbăvirea de pagube

Ochii Domnului spre cel sărac privesc, genele Lui cercetează pe cei singuratici, orfani şi străini, pe cei care sunt în nevoi şi în dureri, ca să le ia în mâinile Sale, ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foame. El înmulţeşte mila şi darurile Sale şi oamenii în umbra aripilor Lui se ascund. Sătura-se-vor din grăsimea bunătăţilor Sale, şi din izvorul desfătării Lui vor fi adăpaţi.

Dumnezeu ne poartă de grijă, şi nimic nu ne lipseşte. La loc de păşune, acolo ne-a sălăşluit, la apa odihnei ne-a hrănit. Aşa spune David în cartea Psalmilor.

Pentru că al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. De mila Domnului e plin tot pământul. Numai cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit, şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.

Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile. El stăpâneşte puterea mării, şi mişcarea valurilor ei El o potoleşte. El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii.

Rugăciuni pentru sporul casei

Există şi rugăciuni pentru sporul casei care se pot face de către cei care sunt în necazuri şi în lipsuri.

> Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon se poate citi luni, marţi, miercuri şi vineri.
> Paraclisul Maicii Domnului, în fiecare seară.

Este bine să se postească miercurea şi vinerea, şi dimineaţa să se ia anafură şi aghiasmă. Pentru sporul casei este recomandat să se ducă la biserică în fiecare sâmbătă câte o pâine şi o lumânare, la slujba vecerniei de după-amiază.

> Acatistul Sfântului Mucenic Mina, se va citi dimineaţa şi seara pentru izbăvirea de necaz şi de pagubă, timp de 40 de zile. Se poate citi şi Psaltirea de 3 ori în aceste 40 de zile, numai cu binecuvântarea părintelui duhovnic.

> Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului se citeşte zilnic, pentru ferirea de rele.

Suntem încredinţaţi că Dumnezeu se îngrijeşte de noi în toată vremea. Dar dacă vrem să cunoaştem adevărata valoare a bogăţiei, a bunurilor pământeşti, trebuie să le privim ca de pe patul de moarte. Atunci vom vedea că la fel de goi cum am ieşit din pântecele maicilor noastre, tot aşa ne întoarcem în pământul din care am fost zidiţi.

Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei care slujesc bogăţiei. Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea – spunea Hristos ucenicilor Săi, pe principiul „cine are două haine, să dea una şi celui care nu are”. Dumnezeu nu dă mai mult decât ne trebuie. Şi dacă totuşi banii se înmulţesc, înseamnă că din prisosul acesta eşti chemat să împarţi şi celor care nu au. Aşa lucrează iconomia divină.

„Săracilor, ce vă lipseşte dacă Îl aveţi pe Dumnezeu? Bogaţilor, ce aveţi dacă vă lipseşte Dumnezeu?”

În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti însă, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul. Cauţi bogăţia? Fă-ţi-L prieten pe Dumnezeu şi vei fi cel mai bogat, spunea cu înţelepciune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Rugăciune pentru sporul casei, din Psalmii Vecerniei:

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Cel ce întinzi cerul ca un cort. Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui. Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor.

Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape, adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui, din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor, ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului, ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii, puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă, acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă, balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.

Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna. Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura. Lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.

Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură. Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.