Dumnezeu ne-a poruncit să iubim nu să căutăm iubirea

Dragostea este o poruncă pentru că omul trebuie să se silească permanent să iubească pe aproapele său. Această silire este necesară pentru că ni s-a poruncit să iubim nu cu o iubire egoistă, ci cu o iubire jertfelnică.

Nimeni nu poate iubi de bunăvoie în acest chip, fără să se lupte îndelung cu propriul sine. Omul este iubitor de sine și de aceea îi vine greu să ofere dragoste necondiționat.

Ni s-a poruncit sa iubim 

Starețul Leonid de la Optina spune foarte frumos că Dumnezeu ne-a dat poruncă să iubim pe aproapele cu o inimă curată și că „nu scrie nicăieri să căutăm noi iubirea lor”Cei mai mulți dintre noi suntem robiți acestui fel de iubiri, care așteaptă, cere și pretinde, fără să dea.

Or, dragostea pe care vrea Dumnezeu să o practicăm, să o arătăm în relațiile cu ceilalți, este o dragoste care se oferă mereu, fără să aștepte nimic în schimb.

Mulți spun că în lume nu există iubire, că oamenii nu se mai iubesc. Însă pentru a vedea iubirea, trebuie să o simțim noi întâi. Nu trebuie să așteptăm să vedem la alții, ci trebuie să începem noi să iubim.

Dacă fiecare se va sili să iubească pe fratele său, pe colegul său, pe partenerul său de viață, pe vecinul său, atunci relațiile dintre oameni vor deveni mult mai frumoase.

Unui ucenic care s-a plâns că nu vede iubire între frații din mănăstire, Părintele Leonid i-a zis:

„E cu neputință să nu existe dragoste între ei. Asta ar trebui să gândești, și asta este concluzia corectă la care ar trebui să ajungi. Dacă nu vezi dragoste între ei, asta e pentru că nu ai tu însuți dragoste.

Tu însuți trebuie să arăți primul faptele adevăratei iubiri, și apoi o să vezi că dragostea sălășluiește între ei și e din plin păstrată în tine”.

Când vom merge la Judecată, Dumnezeu nu ne va întreba altceva decât despre iubire. „Sărac am fost și M-ați miluit, gol am fost și M-ați îmbrăcat, flămând am fost și M-ați hrănit, străin am fost și M-ați primit”.

Nu ne va întreba nimic altceva, decât dacă sufletul nostru a fost plin de iubire. Atunci nu ne vom putea justifica prin faptul că nu am văzut iubire în lume și de aceea nici noi n-am iubit.

Dumnezeu ne va întreba de ce nu am luat aminte la noi înșine, și nu la ce fac alții.

___________________________________

“Imnul dragostei”, din Epistola Întâi către Corinteni,

a Sfântului Apostol Pavel

 

„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.

Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.

Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată”. 

___________________________________

Sursă: Ieromonah Clement Sederholm, Viața și învățăturile Starețului Leonid de la Optina, Editura Bunavestire, Bacău, 1998: https://marturieathonita.ro/sfaturi-pentru-biruirea-patimilor/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *