Când răspunzi la rău cu rău ești biruit, nu de oameni, ci de patima mâniei care te stăpânește
Oamenii trăiesc cu iluzia că sunt liberi dacă se mișcă unde vor ei cu mașina, dacă își pot achita facturile, dacă pot face ce vor fără să îi tragă nimeni la răspundere.
Din perspectivă duhovnicească însă, libertatea înseamnă cu totul altceva. Ea se referă la starea sufletului, a minții și a simțurilor. Cel stăpânit de vicii și de patimi nu este încă un om liber.
Libertatea noastră se vede în felul în care reacționăm atunci când suntem insultați, ocărâți, învinuiți.
„Când tu ai răspuns cu batjocură la batjocură, ai fost biruit, nu de oameni, ci, ceea ce este mai rușinos, ai fost biruit de patima mâniei, care stăpânește pe omul lipsit de libertate”.
Deși atunci când răspundem cu rău la rău avem impresia că am ieșit învingători, că ne-am impus punctul de vedere, în realitate suntem niște oameni înfrânți. Pornirile mânioase vădesc patimile care ne stăpânesc.
„Dacă ai tăcut, atunci, pe lângă faptul că ai biruit, ai câștigat și trofeul fără nici o osteneală, și în același timp vei avea pe cei mulți de partea ta, care te vor încununa și vor cunoaște clar neadevărul și nedreptatea batjocoririi suferite”.
Replica trebuie să o dea Dumnezeu, nu noi, pentru că judecata și cuvântul final ale Lui sunt.
„Cel ce răspunde batjocorii, este de toți considerat că răspunde ca unul ce este atins acolo unde-l doare, și deci singur lasă a se înțelege bănuiala că are cunoștință de cele ce se vorbesc despre el, pe când dacă el râde de cele ce i se atribuie, prin râs a doborât părerea ce îi era contrară”.
Iată de ce nu trebuie să ne coborâm niciodată la acest nivel rușinos de a răspunde ocărilor pe aceeași notă. Adoptând o atitudine smerită și pașnică, îi dezarmăm pe adversarii noștri, iar cei care privesc ne vor aprecia.
Când nu-i faci jocul celui mânios, el se mânie și mai tare de răbdarea ta, iar în cele din urmă se rușinează de ieșirile lui.
„Aceasta să o facem când suntem loviți, anume când vrem să lovim pe adversar și să-i dăm loviturea cea mai grea; să-i întoarcem, zic, și obrazul celălalt și atunci i-am provocat mii de răni.
Înaintea acelora (care privesc) și cugetul lui îl va mustra, și-l va tortura grozav, și, ca și cum ar fi suferit cea mai mare rușine, el va pleca abătut și rușinat”.
Vezi și Cum putem suferi jignirile – Sfântul Ioan Gură de Aur
_______________________________
Sursă: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia XXII, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, pp. 428-429: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/tu-cum-raspunzi-la-batjocura