„Când vă neliniștesc gândurile de teama necazurilor, să spuneți: „Să se facă voia lui Dumnezeu! Acest lucru vă va liniști foarte mult” – Starețul Varsanufie

Pentru cel necredincios, necazurile par un lucru cumplit, plin de amărăciune și greu de îndurat. Însă pentru cel care are credință, încercările înseamnă o cercetare a lui Dumnezeu pentru îndreptarea sau întărirea vieții.

Întotdeauna necazurile au un scop pedagogic și un sens profund. Este sunt trimise sau îngăduite de Dumnezeu spre folosul nostru sufletesc

Starețul Varsanufie de la Optina spunea că „necazurile neîncetate pe care Dumnezeu le trimite omului sunt semnul unei griji dumnezeiești deosebite față de dânsul”.

Pricinile lor sunt felurite. Ele pot veni „pentru curmarea răului, ori pentru învățătura de minte, ori pentru marea slavă din viața viitoare, ori ca pedeapsă pentru păcatele făcute înainte”.

Nimeni nu poate scăpa de necazuri, și fiecare trebuie să-și ducă crucea lui. Un mijloc de scăpare este învinovățirea pe care ne-o aducem singuri, pentru că ea ne aduce smerenie, iar smerenia atrage mila lui Dumnezeu.

„În timpul îngrămădirii necazurilor, trebuie să spunem în sinea noastră: „Cu adevărat merit toate aceste necazuri. Înseamnă că toate îmi sunt necesare ca să mă curăț de patimi, dar mai ales de trufie”.

Chiar și numai pentru vindecarea minții de mândrie sunt benefice necazurile, pentru că această patimă nu ne duce la mântuire, ci dimpotrivă, la pierderea sufletului.

Psaltirea ne învață că în vremea necazurilor este bine să ne rugăm.

„Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te vi izbăvi și Mă vei preaslăvi” (Ps. 49, 16)„Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune” (Ps. 141, 2).

„Necazuri vom avea întotdeauna, însă starea lăuntrică a omului va fi alta. Chiar dacă vor fi necazuri, cel care a dobândit rugăciunea lăuntrică le va suporta ușor, căci cu el va fi Hristos, Care va umple de o bucurie nespusă inima nevoitorului, și această bucurie a lui Dumnezeu nu o poate birui nici un fel de necaz”.

Ori de câte ori apar gânduri negre în mintea noastră cu privire la cele ce vor urma, să nu ne tulburăm, ci să le alungăm cu rugăciunea și cu nădejdea în pronia lui Dumnezeu, care nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.

„Când vă neliniștesc gândurile de teama necazurilor apropiate, nu trebuie să intrați în vorbă cu ele, ci să spuneți pur și simplu: „Să se facă voia lui Dumnezeu! Acest lucru vă va liniști foarte mult”.

_________________________

Sursă: Patericul de la Optina: http://www.pateric.ro/c-invataturile-7/

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.